8 definiții pentru spălățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPĂLĂȚÉL, -ÍCĂ, spălăței, -ele, adj. (Fam.) Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel. – Spălat2 + suf. -el.
SPĂLĂȚÉL, -ÍCĂ, spălăței, -ele, adj. (Fam.) Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel. – Spălat2 + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
spălățel, ~ică a [At: HASDEU, R.V. 117 / Pl: ~ei, ~ele / E: spălat2 + -el] (Fam; d. oameni) 1-2 Spălat2 (3-4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPĂLĂȚÉL, -ÍCĂ, spălăței, -ele, adj. Cu înfățișare plăcută; curat îmbrăcat, îngrijit, prezentabil; curățel. Împăratul, dacă văzu pe cioban dichisit, spălățel, cu toate curate pe dînsul și cu mustăcioara mijindă, îi plăcu și lui. ISPIRESCU, L. 250. Lins la ceafă, dres la față, sprintenel și spălățel. HASDEU, R. V. 117.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spălățél (fam.) adj. m., pl. spălățéi; f. spălățícă, pl. spălățéle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spălățél adj. m., pl. spălățéi; f. sg. spălățícă, pl. Spălățéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPĂLĂȚÉL adj. v. îngrijit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPĂLĂȚEL adj. curățel, îngrijit, spălat, (înv. și reg.) acurat, (fig.) scuturat. (Un om mai ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
spălățel, -ică, spălăței, – ele adj. cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat, prezentabil; curățel
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A70) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
spălățel, spălățicăadjectiv
- 1. Cu aspect și ținută îngrijită, curat îmbrăcat. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: curățel prezentabil îngrijit
- Împăratul, dacă văzu pe cioban dichisit, spălățel, cu toate curate pe dînsul și cu mustăcioara mijindă, îi plăcu și lui. ISPIRESCU, L. 250. DLRLC
- Lins la ceafă, dres la față, sprintenel și spălățel. HASDEU, R. V. 117. DLRLC
-
etimologie:
- Spălat + sufix -el. DEX '09 DEX '98