spondeu sm [At: MACARIE¹ GRAM. 134/9 / V: (inv) ~diu / Pl: ~ei ~ee sn / E: lat spondeus fr spondée] 1 In versificatzia grecolatina picior de vers format din doua silabe lungi. 2 Vas pentru libatzii. 3 Arie muzicala lenta cantata la flaut care insotzea libatziile.

SPONDÉU spondei s. m. (In metrica grecolatina) Picior de vers compus din doua silabe lungi.

SPONDÉU s.m. 1. Picior de vers grecolatin format din doua silabe lungi. 2. Vas pentru libatzii. 3. Arie muzicala lenta la flaut care insotzea libatziile. [< lat. spondeus gr. < spondeion].

SPONDÉU s. m. 1. picior de vers grecolatin din doua silabe lungi. 2. vas pentru libatzii. 3. arie muzicala lenta la flaut care insotzea libatziile. (< lat. spondeus fr. spondée)

SPONDÉU ~e n. Picior de vers compus din doua silabe accentuate (in metrica moderna) sau din doua silabe lungi (in metrica antica). /<lat. spondeus fr. spondée

spondeu n. picior compus din doua silabe lungi in prozodia grecolatina.

*spondéŭ n. pl. ee saŭ eĭe (vgr. spondelos lat. spondéus). Picĭor de vers grecesc orĭ latin compus din doŭa silabe lungĭ.

!spondeu s. m. art. spondeul; pl. spondei art. spondei

spondéu s. m. / s. n. art. spondéul; pl. spondéi/spondée

spondéu s. m. /s. n. art. spondéul; pl. m. spondéi /n. spondée

spondeu (< gr. σπονδεῖος din σπονδή „libatzie”) (In prozodia antica) picior (1) metric format din doua silabe lungi: .

SPONDEU (<fr. spondée < lat. spondeus < gr. spondeios) Unitate metrica alcatuita din doua silabe lungi (...). In metrica antica spondeul era folosit in hexametru inlocuind dactilul. Cind al cincilea picior al hexametrului era spondeu hexametrul se numea hexametru spondaic. Opus spondeului este piciorul alcatuit din doua silabe scurte (...).