4 definiții pentru spicilegiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
spicilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: lat spicilegium] (Liv) 1 Culegere de acte, de tratate etc. 2 Culegere de maxime, de povestiri, precum și de alte lucrări cu caracter literar.
SPICILÉGIU s.n. (Liv.) Culegere de acte, de tratate etc.; culegere de maxime, de povestiri, de bucăți literare. [Pron. -giu. / < lat. spicilegium, cf. fr. spicilège].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPICILÉGIU s. n. culegere de acte, tratate etc.; culegere de maxime, povestiri, bucăți literare. (< lat. spicilegium, fr. spicilège)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spicilégiu s. n., pl. spicilégii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: spicilegiu
spicilegiu substantiv neutru
| substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)