SPANZURÁ spanzur vb. I. 1. Tranz. A omori a executa pe cineva (in urma unei condamnari) prin strangulare cu ajutorul spanzuratorii (2). ◊ Expr. (Absol.) A taia shi a spanzura se spune despre o persoana care abuzeaza (in mod nelimitat) de puterea de autoritatea sa. ♦ Refl. A se sinucide strangulanduse. 2. Tranz. A agatza un obiect de unul dintre capete lasand restul sa atarne liber in jos. ◊ Expr. (Fam.) A spanzura (cuiva) lingurile la brau (sau de gat) = a nu da mancare celui care vine tarziu la masa. ♦ Refl. A se agatza a se prinde (shi a se tzine strans) de cineva sau de ceva; a se atarna. ♦ Intranz. A atarna a cadea liber in jos (fiind prins sau agatzat de ceva). 3. Intranz. (Inv. shi pop.; in expr.) A spanzura de... (sau de la...) = a depinde de... a fi conditzionat de... 4. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui o suma de bani (fara rost pe lucruri care nu sunt strict necesare). Probabil lat. *expendiolare.

spanzura [At: COD. VOR.² 48/6 / Pzi: spanzur / E: ml *expendiolare] 12 vti A atarna liber in jos fiind fixat cu (un capat din) partea superioara de ceva lasand restul sa cada liber Si: a (se) agatza (1) a atarna (1) a (se) prinde a suspenda (liv) a se acrosha (pop) a se anina (1) a se zgreptzana (reg) a se imprinde a se tagartza. 3 vi (Ie) Ai ~ (cuiva) matzele de foame A fi foarte flamand. 4 vt (Pop; ie) A ~ (cuiva) lingurile de (sau la) brau (sau gat) A nu da mancare (celui care vine tarziu la masa). 5 vr A se apuca shi a se tzine strans de cineva sau de ceva Si: a se agatza (4) a se atarna (8) a se prinde. 6 vt (C. i. oameni) A omori prin spanzuratoare (6). 7 vt (C. i. oameni) A executa in urma unei sentintze de condamnare prin spanzuratoare (6). 8 vta (Ie) A taia shi a ~ A abuza nelimitat de puterea sau de autoritatea sa. 9 vr A se sinucide prin strangulare cu shtreangul Si: (inv) a se strangula. 10 vt (Fam; c. i. bani) A cheltui fara rost. 11 vi (Inv) A depinde (1). 12 vi (Ivr) A inclina.

SPANZURÁ spanzur vb. I. 1. Tranz. A omori a executa pe cineva (in urma unei condamnari) prin strangulare cu ajutorul spanzuratorii (2). ◊ Expr. (Absol.) A taia shi a spanzura se spune despre o persoana care abuzeaza in mod nelimitat de puterea de autoritatea sa. ♦ Refl. A se sinucide strangulanduse cu shtreangul. 2. Tranz. A agatza un obiect de unul dintre capete lasand restul sa atarne liber in jos. ◊ Expr. (Fam.) A spanzura (cuiva) lingurile la brau (sau de gat) = a nu da mancare celui care vine tarziu la masa. ♦ Refl. A se agatza a se prinde (shi a se tzine strans) de cineva sau de ceva; a se atarna. ♦ Intranz. A atarna a cadea liber in jos (fiind prins sau agatzat de ceva in partea superioara). 3. Intranz. (Inv. shi pop.; in expr.) A spanzura de... (sau de la... ) = a depinde de... a fi conditzionat de... 4. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui o suma de bani (fara rost pe lucruri care nu sunt strict necesare). Probabil lat. *expendiolare.

spanzurá vb. I (in combinatzie cu bani parale chenzina salariul etc.; lb. vorbita) A cheltui ◊ „Am spanzurat totzi banii in magazinul asta.” (Comunicat de M. CaragiuMariotzeanu)

A SPANZURÁ spanzur 1. tranz. 1) (un obiect) A prinde in (sau de) ceva lasand sa atarne liber in jos; a anina; a agatza; a suspenda; a atarna. * ~ cuiva lingurile la brau (sau de gat) a lasa flamand. 2) A omori prin strangulare. * A taia shi ~ a face abuz de putere. 2. intranz. A atarna liber in jos. /<lat. expendiolare

A SE SPANZURÁ ma spanzur intranz. Ashi pierde viatza prin strangulare (cu shtreangul). /<lat. expendiolare

spanzurà v. 1. a atarna: de cate ori voitam sa spanzur lira ’n cuiu EM.; 2. a pune in spanzuratoare: au spanzurat pe hotz; 3. fig. a depinde: dela ceata spanzura soarta bataliei BALC. [Lat. EXPENDULARE].

SPINZURÁ spínzur vb. I. 1. Tranz. A omori a executa pe cineva de obicei in urma unei sentintze de condamnare prin spinzuratoare. Boierule nam ce zice omoarama spinzurama nam ce face. ISPIRESCU L. 176. Satul vazind k acest om nu se da la munca nici in ruptul capului hotari sal spinzure pentru a nu mai da pilda de lenevire shi altora. CREANGA P. 329. ◊ (Absol. in expr.) A taia shi a spinzura se spune despre cel care abuzeaza in mod nelimitat de puterea de autoritatea sa. ♦ Refl. A se sinucide strangulinduse cu shtreangul. Se jura... k mai curind se spinzura decit sa mai vinda o palma de loc. REBREANU I. 49. Are de gind sa se spinzure in cuiu lui daca nui vei da pe Mandica. ALECSANDRI T. I 331. Uite maica uritul Cum imi poarta inelul... Deash shti maica k mai da Mai bine mash spinzura. JARNÍKBIRSEANU D. 274. 2. Tranz. A agatza a atirna a anina a suspenda un obiect (cu unul din capete) lasind restul sa atirne liber in jos. A intins o sfoara de la balamaua ushii pina la fereastra a spinzurat pe ea hainele. BRATESCUVOINESHTI F. 10. [Decoratziile] unii le poarta la piept altzii le spinzura de git. ALECSANDRI T. I 84. Au poroncit sa spinzure de catarturi finarile (= felinarele) corabiei. DRAGHICI R. 20. ◊ (Poetic) Trei pruni fratzini ce stau sa moara Ishi tremur’ creasta lor bolnava. Un vint lea spinzurat de virfuri Un pumn de fire de otava. GOGA P. 19. ◊ Fig. (Sugerind ideea de incetare a unei activitatzi). Ah! de cite ori voitam K sa spinzur liran cui SHi un capat poeziei SHi pustiului sa pui. EMINESCU O. I 105. ◊ Expr. A spinzura (cuiva) lingurile la briu (sau de git) = a nu da de mincare (celui care vine tirziu la masa). Cind sa ne deie bucate giupinu bucatar ne spinzura lingurile la briu shi se duce la primblare. ALECSANDRI T. 40. ◊ Refl. pas. La cea mai mica gresheala dregatoreasca... capul vinovatului se spinzura in poarta curtzii cu o tzidula vestitoare greshealei lui. NEGRUZZI S. I 143. ♦ Refl. A se agatza a se prinde (shi a se tzine strins) de cineva sau de ceva; a se atirna. Teai spinzurat de mina lui shi ai strabatut cu el printre oameni shi trasuri bulevardul. PAS Z. I 17. Oamenii faceau o foarte complicata echilibristica spinzurinduse de shipcile gardurilor. id. ib. 107. ◊ Fig. SHtii tu sa pui picior peste picior shi sa te spinzuri de gitul barbatzilor? CALINESCU E. O. I 50. ♦ Intranz. A atirna a cadea liber in jos (fiind prins sau suspendat de ceva). Doua rinduri de icoane spinzurau pe perete deasupra candelei. DUMITRIU N. 180. Sub fereastra din coltz spinzura firma alba care scria cu slove roshii numele unei gazete umoristice. I. BOTEZ SHC. 60. Minele ei spinzurau in jos k la un copil vinovat. EMINESCU N. 9. La o vatra pe cirlige spinzura un ceaun mare. BELDICEANU P. 53. 3. Intranz. (Invechit in expr.) A spinzura de... (sau de la...) = a depinde de... a fi conditzionat de... O ceata de pedestrime... de la dinsa spinzura soarta bataliei. BALCESCU O. II 91. Ash zice shi ash face cit spinzura de mine. ALEXANDRESCU M. 254. 4. Tranz. Fig. (Familiar cu privire la bani) A cheltui (fara rost) a consuma (pe fleacuri). Aveai in buzunar shi 10 bani care itzi propuneai sai spinzuri bind braga. PAS Z. I 139.

spínzur a á v. intr. (lat. *expendeolare d. expendére a spinzura [intr.]; it. spenzolare a se balalaĭ. V. apas pasa depind pendent). Atirn is atirnat: struguriĭ spinzuraŭ (maĭ des atirnaŭ) de butuc o medalie i spinzura pe pept. Fig. Rar. Vechĭ. Depind. V. tr. Atirn anin agatz pun in cuĭ sh. a.: shia spinzurat pushca’n cuĭ haĭna deo cranga. Pun in spinzuratoare ucid pin spinzurare: a spinzura un tilhar de un copac. V. refl. Ma sinucid pin spinzurare ma strangulez: Iuda s’a spinzurat. Ma catzar ma suĭ: copiiĭ se spinzura pin copacĭ.

spanzurá (a ~) vb. ind. prez. 3 spanzura

spanzurá vb. ind. prez. 1 sg. spanzur 3 sg. shi pl. spanzura; part. spanzurát

spanzur.

SPANZURÁ vb. 1. a (se) strangula. (Sa ~ shi a murit.) 2. (rar) a atarna. (Pe vinovat lau ~ in furci.) 3. a (se) agatza a (se) atarna a (se) prinde a (se) suspenda (livr.) a (se) acrosha (pop.) a (se) anina a (se) zgreptzana (reg.) a (se) tagartza (prin Munt.) a (se) atagartza (Transilv.) a (se) imprinde. (A ~ ceva in cui.) 4. a atarna a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 5. a atarna a cadea a curge. (Parul i ~ pe spate.)

SPANZURÁ vb. v. atarna depinde.

SPINZURA vb. 1. a (se) strangula. (Sa ~ shi a murit.) 2. (rar) a atirna. (Pe vinovat lau ~ in furci.) 3. a (se) agatza a (se) atirna a (se) prinde a (se) suspenda (livr.) a (se) acrosha (pop.) a (se) anina a (se) zgreptzana (reg.) a (se) tagirtza (prin Munt.) a (se) atagirtza (Transilv.) a (se) imprinde. (A ~ ceva in cui.) 4. a atarna a sta. (Pe perete ~ un tablou.) 5. a atirna a cadea a curge. (Parul i ~ pe spate.)

spinzura vb. v. ATIRNA. DEPINDE.

spinzurá (r át) vb. 1. A atirna a agatza. 2. Ashi pune shtreangul de git. 3. A sta atirnat suspendat. 4. A depinde. 5. (Refl.) A se agatza a se prinde a se apuca de un obiect mai inalt. 6. (Refl.) A cheltui fara rost. Mr. (a)spindur(are) megl. spinzur(ari). Lat. pendĕre prin intermediul unei der. mai putzin clara; *pendiāre (Pushcariu 1623) care pare dificil; *pendŭlāre (Meyer Alb. St. IV 74) care nu ar fi posibil; *expendĭolāre (Pascu I 159; Candrea; Scriban; cf. Densusianu Rom. XXXIII 286 shi Tiktin) cf. it. penzolare care se potriveshte fonetic dar pare greu de admis in lat. Uz general (ALR I 288). Der. spinzurat adj. (atirnat agatzat; s. m. poznash shtrengar); spinzuratoare s. f. (instrument de spinzurat furci).

a spanzura banii expr. (glum.) a cheltui exagerat de mult; a cheltui fara discernamant; a fi risipitor.