6 definiții pentru sortilegiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.
SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sortilegiu sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~ii / E: fr sortilège] (Rar) Vrăjitorie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SORTILÉGIU s.n. (Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron. -giu. / < fr. sortilège, cf. lat. med. sortilegium < sortilegus – profetic].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SORTILÉGIU s. n. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție. (< it. sortilegio, lat. sortilegium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sortilégiu [giu pron. gĭu] s. n., art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (-gi-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sortilégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (sil. -gi-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- pronunție: sortilegĭu
substantiv neutru (N54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sortilegiu, sortilegiisubstantiv neutru
- 1. Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: profeție
etimologie:
- sortilegio DEX '09 DEX '98 MDN '00