O definitzie pentru smiciula
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
SMICIULÁ smíciul vb. I. Tranz. 1. A biciui. 2. A zdruncina a clatina cu putere a agita. 3. A face bucatzi a rupe. (din smac1 prin incrucishare cu bici [; sau derivat in mod direct din bici fara ai putea insa explica semantismul])
Intrare: smiciula
| verb (VT2.1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
| singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
| ||
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)