sitișcă sf [At: POLIZU / V: ~teș~, săt~, sti~, și~ / Pl: ~ști / E: sită + -ișcă] 1-2 (Pop; șhp) Sitișoară (1-2). 3 (Mol; Trs; șîs ~ de strecurat) Vas de metal sau de lemn, de forma unui trunchi de con, cu fundul perforat sau făcut dintr-o pânză de sită (1), folosit în gospodărie la strecurarea laptelui și a altor lichide Si: (reg) sită (25), (reg) strecurătoare, sitică (3), situță. 4 (Fam) Strecurătoare pentru ceai.

SITÍȘCĂ, sitiște și sitiști, s. f. (Mold.) Vas de metal sau de lemn, de forma unui trunchi de con, cu fundul perforat, servind în gospodărie la strecurarea laptelui și a altor lichide; strecurătoare. Toate lucrurile mi se arată găurite ca sitișca și străvezii ca apa cea limpede. CREANGĂ, P. 243. Se strecură laptele prin sitișcă, pentru ca să nu fie cu gozuri. ȘEZ. VII 75. ♦ Mică ustensilă de metal, de forma unei jumătăți de sferă, cu fundul perforat, prin care se strecoară ceaiul.

SITÍȘCĂ ~ti f. Vas de bucătărie de formă diferită, cu fundul găurit, folosit pentru strecurarea laptelui și a altor lichide. /sită + suf. ~ișcă

sitișcă f. 1. sită mică: toate lucrurile arată găurite ca sitișca CR.; 2. strecurătoare de lapte.

sitíșcă f., pl. ca ceașcă (dim. d. sită; rus. sitečko. id. cp. cu morișcă, rățușcă). Est. Sită mică de strecurat supa.

sătișcă sf vz sitișcă

stișcă sf vz sitișcă

sitíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. sitíștii; pl. sitíști

sitíșcă s. f., g.-d. art. sitíștii; pl. sitíști

sitișcă, -ști.

SITÍȘCĂ s. v. sitișoară, strecurătoare.

sitișcă s. v. SITIȘOARĂ. STRECURĂTOARE,