9 definitzii pentru shuvei (s.n.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

shuvei1 sn [At: CLEMENS / Pl: ~e / E: ns cf ciovei ciuvai] (Reg) Retevei.

shuvei2 sn [At: GHETZIE R. M. / Pl: ? / E: ns cf shofei] (Trs; is) ~ul popii Ultimul pahar.

shuvei3 vi [At: GLOSAR REG. / Pzi: ? / E: ns cf shovai1 mg csoval „a clatina din cap”] (Mol) A sta cu capul inclinat intro parte.

cĭovéĭ shi cĭuvéĭ n. pl. eĭe (sirb. čivija bucatzica de lemn. Cp. shi cu it. civaie legume). Nord. Pl. Cĭorcĭoboate hondrobeĭe obĭecte casnice (cutiĭ putinĭ clondire sh. a.): in acest paravan incap multe cĭoveĭe ale caseĭ k intr’o camara (Sadov. VR. 1911 3 384); ghemuit intre bulendre shi „ceoveĭe” intr’un cort (N. N. Beldiceanu CL. 1910 12 1145). SHi cĭuhaĭe in Ntz. shi cĭuheĭe (rev. I. Crg. 5 183) in Btsh. shuveĭe. In Meh. shuveĭ o bucata de lemn de aruncat intr’un pom k sa cada poamele.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

SHUVÉI s. v. bata ciomag maciuca retevei scurtatura.

shuvei s. v. BITA. CIOMAG. MACIUCA. RETEVEI. SCURTATURA.

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

shuvéi2 shuvéie s.n. (reg.; in sintagma) shuveiul popiii = ultimul pahar.

shuvéi shuveie s.n. Batz scurt; ciomag bata (Memoria 2001). Et. nec. (MDA).

Intrare: shuvei (s.n.)
shuvei (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • shuvei
  • shuveiul
  • shuveiu‑
plural
  • shuveie
  • shuveiele
genitiv-dativ singular
  • shuvei
  • shuveiului
plural
  • shuveie
  • shuveielor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)