SHÁSELEA SHÁSEA num. ord. (Precedat de art. „al” „a”; adesea adjectival) Care se afla intre al cincilea shi al shaptelea. SHase + le + a.

shaselea shasea [At: CORESI EV. 117 / V: (irg) ~le sheas~ (pop) shes~ / E: shase + le + a] 1 no (Precedat de art. „al” „a”) Numar care se afla intre al cincilea shi al shaptelea. 23 smf a (Persoana obiect etc.) care este a(l) shase(le)a (1). 4 no (La feminin; urmat de „parte”) Intra in componentza numeralului fractzionar corespunzator (A luat a shasea parte din bani.). 5 no (La feminin; urmat de „oara” shi adesea precedat de pp „pentru”) Intra in componentza numeralului adverbial corespunzator (A shasea oara).

SHÁSELEA SHÁSEA num. ord. (Precedat de art. „al” „a”; adesea adjectival) Care se afla intre al cincilea shi al shaptelea. SHase + le + a.

SHÁSELEA SHÁSEA num. ord. (Precedat de articolul «al» «a») Care se afla intre al cincilea shi al shaptelea. Elev in clasa a shasea.

sháselea (al) shasea (a) num. ord. Care e in locu indicat de numaru 6.

AL SHÁSELEA a ~ea num. ord. Care ocupa locul indicat de numarul shase in ordinea numararii; care vine dupa al cincilea. /shase + le + a

sháselea (al ~) num. m. f. a shásea; al VIlea/al 6lea a VIa/a 6a

sháselea (precedat de al) num. m. f. a shásea

shéselea (= shaselea) num. ord. (f. shesea)

(al) shaselea (a) shasea.