secuiesc, ~iască a [At: ANON. CAR. / P: ~cu-iesc / V: (îvp) săc~ / Pl: ~ești / E: secui¹ + -esc] 1 Care aparține secuilor¹ (3) Si: (înv) secuienesc (1). 2 Privitor la secui¹ (3) Si: (înv) secuienesc (2). 3 Care este caracteristic secuilor¹ (3) Si: (înv) secuienesc (3).

SECUIÉSC, -EÁSCĂ, secuiești, adj. Care este propriu secuilor, al secuilor. De prin văgăunele... secuiești s-a pornit negustorimea cea de aur iubitoare. GALACTION, O. I 260.

secuĭésc, -ĭáscă adj. Al Secuiior: portu secuĭesc.

săcuiesc, ~ească a vz secuiesc

săcuesc a. ce ține de Săcui.

secuiésc adj. m., f. secuiáscă; pl. m. și f. secuiéști

secuiésc adj. m., f. secuiáscă; pl. m. și f. secuiéști

secuiesc

săcuiesc.

CRISTURU SECUIESC, oraș în jud. Harghita, pe dr. Tîrnavei Mari; 11.111 loc. (1991). Expl. de gaz metan și de balast. Întreprindere de oțeluri speciale forjate. Fabrici de mobilă și de conf. Filatură de bumbac. Topitorie de cînepă și in. Panificație; produse lactate. Stațiune balneoclimaterică cu izvoare de ape minerale clorurate, sodice. Menționat documentar din 1333, iar ca opppidum din 1459. Declarat oraș în 1956.

ODORHEIU SECUIESC, municipiu în jud. Harghita, situat în depr. Odorhei, pe cursul superior al râului Târnava Mare; 37.087 loc. (2003). Stație finală de c. f. Nod rutier. Expl. de balast și de argilă. Turnătorie de fontă. Constr. de instalații frigotehnice, de utilaje și piese de schimb pentru agricultură, de matrițe și piese din fontă pentru ind. chimică. Fabrici de prelucr. lemnului (mobilă, cherestea), confecții, mat. de constr. (cărămizi, țigle, prefabricate din beton) și de produse alim. (preparate din carne și lapte, bere, amidon ș.a.). Filatură de bumbac. Muzeu cu secții de istorie, etnografie, artă și științele naturii, înființat în 1913 pe baza unei colecții din 1872. Izv. cu ape minerale carbogazoase, bicarbonatate, calcice, magneziene folosite ca ape masă și izv. cu ape minerale sulfuroase, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, carbogazoase utilizate în tratamentul afecțiunilor cardiovasculare, reumatismale etc. În perioada stăpânirii romane (106-271/275) aici a funcționat un castru roman și o așezare civilă numită Aeropolis. În sec. 13, în această zonă s-au stabilit secui alături de populația autohtonă românească. În 1301 este menționat un castru regal și o așezare românească cu numele Villa Olachalis. În 1480, castrul regal a fost transformat în cetate, iar în 1492 în castel. În 1485, O.S. apare consemnat ca oraș, iar la 17 febr. 1968 este declarat municipiu. În 1593, la O.S. a fost înființată o școală („Gymnasium Regium”) cu predare în limba latină, iar în 1765 una cu predare în limba română. Monumente: castel-cetate (sec. 15, refăcut în mai multe rânduri), cu trei bastioane și fragmente de ziduri de incintă; capela romanică (sec. 13, reconstruită în stil renascentist în a doua jumătate a sec. 16); biserica franciscană (1712-1719), în stilul barocului transilvănean; biserica romano-catolică (1787-1793); biserica reformată (1781); clădirea Primăriei vechi (1896).