6 definiții pentru sculățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sculățel, ~ea [At: CREANGĂ, O. 224 / Pl: ~ei, ~e / E: sculat + -el] (Reg) 1-2 smf, a (Cântec, melodie) care are ritm vioi. Si: (reg) sculățică (1-2) 3 a Indecent.
SCULĂȚÉL, -EÁ, sculăței, -le, adj. (Mold., despre cîntece) Care te face să te scoli la joc; săltăreț, vioi. Doina, care te umple de fiori, corăbiasca, măriuța... și alte cîntece sculățele ca aceste, de jucam pînă ce asudau podelele și ne sărea talpele de la ciubote. CREANGĂ, A. 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCULĂȚÉL, -EÁ, sculăței, -ele, adj. (Reg., despre cântece, melodii) Săltăreț, vioi. – Din scula + suf. -ăț-el.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
sculățel a. se zice de cântece la auzul cărora te scoli la joc: hori și alte cântece sculățele CR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sculățél, -ícă adj. (d. sculat). Fam. Care te face să te scolĭ de pe caun și să dansezĭ: cîntec sculățel.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sculățél, sculățeá, sculățícă, adj. (reg.) 1. (despre cântece, melodii) săltăreț, vioi. 2. indecent.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A71) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
sculățel, sculățeaadjectiv
-
- Doina, care te umple de fiori, corăbiasca, măriuța... și alte cîntece sculățele ca aceste, de jucam pînă ce asudau podelele și ne sărea talpele de la ciubote. CREANGĂ, A. 82. DLRLC
-
etimologie:
- scula + sufix -ăț-el. DLRM