SCRABBLE, scrabble-uri, s. n. 1. Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucișate. 2. Joc, partidă de scrabble (1). [Pr.: screbl] – Cuv. engl.

scrabble sn [At: DEX / P: screbl / Pl: ? / E: eg scrabble] Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucișate.

SCRABBLE s. n. Joc logic cu litere, asemănător jocului de cuvinte încrucișate. [Pr.: screbl] – Cuv. engl.

SCRABBLE /SCREBL/ s. n. joc distractiv, în două, trei sau patru persoane, constând în formarea de cuvinte încrucișate pe o tablă, folosind jetoane pe care sunt notate literele, fiecare jucător trebuind să obțină numărul cel mai mare de puncte prin plasarea literelor mai valoroase pe pătrățelele cele mai favorabile. (< engl. scrabble)

scrabble s. n. (cuv. engl.) Joc de societate care constă în combinarea unui set de litere în cuvinte cât mai lungi ◊ „[...] se mai află în execuție și o serie de jocuri poligrafiate, cum ar fi [...] Scrable (sic!) [...] Colorama [...]” R.l. 24 II 84 p. 5. ◊ „[...] cele două actrițe omorau timpul dintre reprezentații jucând «scrabble» – ceea ce le punea la contribuție tot vocabularul, plus o seamă de cunoștințe enciclopedice ca să alcătuiască cuvinte.” Săpt. 20 IV 84 p. 7 [pron. screbl] (cf. fr. scrabble; PR 1960; DEX-S)

*scrabble (angl.) [pron. scrébăl] s. n., art. scrabble-ul; (partide, jocuri) pl. scrabble-uri

SCRÁBBLE s. n. 1. Joc de societate disputat de către unul, doi sau mai mulți jucători, sub diverse forme, pe o tablă formată din 15 linii și 15 coloane care determină 225 de căsuțe, unele colorate diferit cu proprietatea de a multiplica valoarea asociată literei sau cuvântului care le ocupă, cu ajutorul unor jetoane însemnate pe una dintre fețe cu câte o literă și o valoare care depinde de frecvența de apariție și dificultatea de folosire a literei respective într-o limbă dată, și al cărui scop îl reprezintă obținerea a cât mai multor puncte cumulate prin intermediul formării și depunerii pe tablă a câte unui cuvânt din literele extrase la întâmplare de către fiecare jucător, în mod alternativ, cu condiția de a crea legături cu cele așezate deja pe tablă, prin adiacență, încrucișare sau prelungire. 2. Situație în jocul de scrabble (1) în care un jucător depune dintr-o dată toate cele șapte litere de pe suportul propriu, formând un cuvânt adecvat, și pentru care i se acordă o primă de 50 de puncte care se adună la valoarea calculată corespunzătoare depunerii. [Pr.: scré-băl] (denumire de marcă înregistrată în S.U.A., în 1950, care probabil derivă din engl. scrabble = a scrijeli, a zgâria; a mâzgăli, a scrie neciteț; a merge în patru labe, a da din mâini și din picioare) [et. TLF și MW]

SCRABBLE [skræbl] (cuv. engl.) s. n. Joc logic cu litere asemănător cuvintelor încrucișate, creat în S.U.A. Jocul, care la origine se numea „Lexico”, a fost lansat de Alfred Butts, un arhitect care era șomer, în 1931; jocul a fost redesenat și botezat s. de către Butts și James Brunot în 1948. Se bucură de un mare succes la public, vânzându-se în zeci de mii de seturi, în diferite limbi ale lumii.