opțiuni

8 definiții pentru schelălău

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

schelălău sn [At: ANON. CAR. / V: (rar) șche~, (înv) ~lel~[1], (reg) schilău / Pl: ? / E: pvb schelălăi] (Pfm) Lătrătură puternică și asurzitoare (podusă de mai mulți câini deodată).

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă în forma: schilelău — LauraGellner

chelălắu [At: ANON. CAR. / V: sche~, schil~ / Pl: ~ắi / E: chelălăi] 1 i Cuvânt care imită chelălăitul câinilor. 2 sm Chelălăitură (1).

schilău i [At: CO. SAT. III, 52 / E: fo] (Olt) Cuvânt care imită lătratul vulpii.

schilău s vz schelălău

schilelău[1] s vz schelălău

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: schelelău — LauraGellner

chelălắŭ (d. chelălăĭesc). Munt. Interj. care arată țipetu de durere al cîneluĭ. – Și sche- (Munt. Mold.).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

schelălău s.n. (pop. și fam.) lătrătură puternică, asurzitoare (produsă de mai mulți câini deodată).

schilău! interj. (reg.) cuvânt care imită lătratul vulpii.

Intrare: schelălău
schelălău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schelălău
  • schelălăul
  • schelălău‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • schelălău
  • schelălăului
plural — —
vocativ singular —
plural —
schilău
invariabil (I1)
  • schilău
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)