8 definiții pentru scapăt
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SCÁPĂT s. n. (Rar) Apus, asfințit (al Soarelui). – Din scăpata (derivat regresiv).
scapăt sn [At: CORESI, PS. 44 / E: pvb scăpăta] 1 (Pop) Apus (al unui astru, al zilei). 2 (Pop; pex) Momentul asfințitului. 3 (Reg) Vest. 4 (Asr) Sfârșit (în spațiu, în timp). 5 (Îrg; spc) Capăt al unei pante1. 6 (Pgn) Pantă1. 7 (Reg) Cărăruie făcută în pădure de animale sălbatice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SCÁPĂT, scapete, s. n. 1. Apus, asfințit; scăpătat. Soarele era pe scapăt, cînd un biet unchiaș bătrîn se apropie încetinel de porțile cetății. ODOBESCU, S. III 274. Nu aseară, alaltăseară, În viitura vacilor, În scapătul soarelui... Mi-a sosit, mi-a poposit... PĂSCULESCU, L. P. 255. Noaptea, de la scapătul soarelui pînă-n răsărit. ȘEZ. III 79. 2. Povîrnișul unui munte sau al unui deal; coborîș. Abia s-aud copoii pe vîrfuri depărtate; Dar trec, se lasă-n scapăt, și pare că vînatul Cu cîinii împreună s-au dus pe altă lume. La ODOBESCU, S. III 88.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) scápăt n., pl. ete (d. scapăt 2). Rar azĭ. Scăpătare, apus: scapătu soareluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
scápăt (rar) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
scápăt s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCÁPĂT s. v. apus, asfințire, asfințit, clină, coastă, coborâș, costișă, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant, vest.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scapăt s. v. APUS. ASFINȚIRE. ASFINȚIT. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎȘ. COSTIȘĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIȘ. PRIPOR. REPEZIȘ. SCOBORÎȘ. VERSANT. VEST.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
scapăt, scapetesubstantiv neutru
-
- Soarele era pe scapăt, cînd un biet unchiaș bătrîn se apropie încetinel de porțile cetății. ODOBESCU, S. III 274. DLRLC
- Nu aseară, alaltăseară, În viitura vacilor, În scapătul soarelui... Mi-a sosit, mi-a poposit... PĂSCULESCU, L. P. 255. DLRLC
- Noaptea, de la scapătul soarelui pînă-n răsărit. ȘEZ. III 79. DLRLC
-
- 2. Povârnișul unui munte sau al unui deal. DLRLCsinonime: coborâș
- Abia s-aud copoii pe vîrfuri depărtate; Dar trec, se lasă-n scapăt, și pare că vînatul Cu cîinii împreună s-au dus pe altă lume. La ODOBESCU, S. III 88. DLRLC
-
etimologie:
- scăpata DEX '09