SALÁRIU salarii s. n. Contravaloarea muncii prestate de salariat in baza contractului individual de munca care cuprinde salariul de baza indemnizatziile sporurile shi alte adaosuri; leafa². [Var.: (pop) salár s. n.] Din fr. salaire lat. salarium.

salariu sn [At: MAIOR IST. 260/30 / V: (pop) salar (inv) salarie sf ~m (reg) sal~ shalarie sf / Pl: ~i / E: lat salarium fr salaire] Plata² care o primeshte orice persoana angajata in mod regulat pentru contributzia la desfashurarea unei activitatzi sociale. Si: (pfm) leafa (iuz) retributzie (pop) simbrie (3) (inv) hac¹ (2) nafaca naiem.

SALÁRIU salarii s. n. Suma de bani care o primeshte o persoana pentru munca depusa intro perioada de timp (saptamana luna); leafa². [Var.: (pop.) salár s. n.] Din fr. salaire lat. salarium.

SALÁRIU salarii s. n. (SHi in forma salar) Retributzie care o primeshte cineva regulat pentru munca care o presteaza undeva in mod permanent; leafa; (invechit) simbrie. In socialism oamenii muncii primesc salarii in functzie de capacitatea lor personala de gradul de calificare de greutatea muncii shi de conditziile de munca. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 383 2/3. ◊ Salariu brut v. brut. Salariu net v. net. Salariu nominal v. nominal. Salariu real v. real. Varianta: salar s. n.

SALÁRIU s.n. Retributzie care o primeshte regulat cineva pentru munca depusa (in mod permanent undeva); leafa. [Pron. riu var. salar s.n. / < fr. salaire dupa lat. salarium].

SALÁRIU s. n. retributzie care o primeshte regulat cineva pentru munca depusa; leafa. (< fr. salaire lat. salarium)

SALÁRIU ~i n. Plata in bani acordata unui angajat pentru munca prestata; leafa; remuneratzie; retributzie. [Sil. lariu] /<lat. salarium fr. salaire

salariu n. plata pentru un lucru sau pentru un serviciu.

* saláriŭ n. shi (ob.) salár n. pl. e (lat. salarium solda care se dadea soldatzilor p. sare apoĭ „solda” in general; fr. salaire). Leafa plata periodica p. serviciĭ.

salar¹ sn vz salariu

salarie sf vz salariu

salarium sn vz salariu

salariu sn vz salariu

SALÁR s.n. v. salariu.

saláriu [riu pron. rĭu] s. n. art. saláriul; pl. salárii art. saláriile (rii)

saláriu s. n. [riu pron. riu] art. saláriul; pl. salárii art. saláriile (sil. rii)

salariu

salariu rii.

salár (= salariu) s. n. pl. salárii

SALÁRIU s. 1. leafa remuneratzie retributzie (pop. shi fam.) simbrie (inv.) nafaca naiem (inv. in Mold.) hac. (Are salariu mare.) 2. cashtig retributzie. (Salariu mediu pe economie...)

SALARIU s. 1. leafa remuneratzie retributzie (pop. shi fam.) simbrie (inv.) nafaca naiem (inv. in Mold.) hac. (Are ~ mare.) 2. cishtig retributzie. (~ mediu pentru munca in acord global.)

SALÁRIU (< fr.; lat. salarium „solda data soldatzilor pentru sare”) s. n. Contraprestatzia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca care cuprinde s. de baza indemnizatziile sporurile precum shi alte adaosuri. ◊ S. de baza minim brut pe economie garantat in plata = nivelul minim al s. brut de obicei lunar stabilit prin hotarare a Guvernului sub care angajatorul nu poate negocia shi stabili salarii de baza prin contractul colectiv de munca. ◊ S. brut = suma totala a s. cuvenit pentru orele de munca prestate. Cuprinde atat s. net cat shi impozitul pe s. individual shi a contributziilor conform legii (pentru fondul de shomaj). ◊ S. net = suma efectiva de bani incasata dupa scaderea din s. brut a impozitului pe s. individual shi a contributziilor salariatziilor conform legii. ◊ S. real = cantitatea de marfuri shi servicii de consum care poate fi achizitzionata la un moment dat cu salariul net.