SACNASÍU, sacnasie, s. n. (Înv.) încăpere mică la catul de sus al fațadei caselor domnești și boierești, ieșit în afară și închis cu geamlâc sau cu obloane. ♦ Cameră mică de așteptare în casele boierești. – Din tc. șahnișin.

sacnasiu sn [At: LET. III, 249/34 / V: (înv) ~aș, ~așiu, sagnasie sf, sagn~, sagniș, sahniș, sahnișiu, șachnichie sf, șahnichiu, săcnaș, săhniș, sign~, / Pl: ~ie, ~ri, ~ii / E: tc șahnișiu, șahniș] 1 Un fel de balcon închis cu geamlâc sau cu obloane, care este situat la ultimul cat al caselor domnești sau boierești și care depășea nivelul fațadei. 2 Cameră mică în care așteptau cei ce veneau cu treburi la boier Vz anticameră.

SACNASÍU, sacnasie, s. n. (Turcism înv.) Încăpere mică la catul de sus al caselor domnești și boierești, ieșită în afară din fațada clădirii și închisă cu geamlâc sau cu obloane. ♦ Cameră mică de așteptare în casele boierești. – Din tc. șahnișin.

SACNASÍU, sacnasie, s. n. (Turcism învechit și arhaizant) 1. Încăpere mică la catul de sus al caselor domnești și boierești de altădată, ieșită în afară din fațada clădirii și închisă cu geamlîc sau cu obloane. Sacnasiul cu geamlîc înaintat pe grinzi... era obicinuita ședere a doamnei și a femeilor sale. ODOBESCU, S. A. 131. Casa unde ședeam... avea un sacnasiu scos la uliță. GHICA, S. 299. 2. Cameră mică într-o casă boierească în care așteptau să fie primiți cei care veneau cu treburi la boier. – Variantă: sagnasíu (CARAGIALE, O. III 49, GHICA, S. 494) s. n.

sacnàsiu n. od. balcon scos la uliță, garnisit cu geamuri și jaluzele (la o casă domnească sau boierească), servind de ședere cocoanelor cari puteau astfel privi în stradă fără a fi văzute: în odaia cu sacnasiu unde se adunau la lucru toate femeile Doamnei OD. [Turc. SAKNISIN (din ȘAH, rege, și NIȘIN, care șade), lit. ședere domnească].

sacnasíŭ n., pl. e și urĭ (ngr. sahnisini, d. turc. șah-nișin, pop. șanișin, d. pers. šah-nišin, balcon acoperit, d. šah, șah, rege, și nišin, șezĭ [imperativ], d. nišesten, a ședea, adică „ședere regală”). Vechĭ. Balcon acoperit spre stradă de unde cucoanele puteaŭ privi fără să fie văzute. – Și sagnasiŭ, signasiŭ și sahnisiŭ. – Și săhniș, pl. urĭ.

sacnaș sn vz sacnasiu

sacnașiu sn vz sacnasiu

sagnasie sf vz sacnasiu

sagnasiu sn vz sacnasiu

sagniș sn vz sacnasiu

sahnisiu^[1] sn vz sacnasiu

sahniș^[1] sn vz sacnasiu corectată

săcnaș sn vz sacnasiu

săhniș sn vz sacnasiu

signasiu sn vz sacnasiu

sagnasíŭ și sahnasíŭ v. sacn-.

săhníș V. sacnasiŭ.

signasíŭ V. sacnasiŭ.

sacnasíu (înv.) s. n., art. sacnasíul; pl. sacnasíe

sacnasíu s. n., art. sacnasíul; pl. sacnasíe/sacnasíuri