9 definitzii pentru sacateu
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
sacateu sn [At: GR. S. V 345 / V: ~tau sacet~ / Pl: ~eie ~eaua / E: mg szakató „cosh paner”] (Reg) 14 Saculetz (14). 5 (Prc) Bariera facuta din sacateu (1). 6 Sedila2 pentru strecurat zerul.
SACATÉU sacateie s. n. (Regional) Sac mic; saculetz traista. (Atestat in forma sacatau) Baga minan sacatau Scoate la minciuni mereu. MAT. FOLK. 424. Varianta: sacatắu s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SACATÉU sacateie s. n. (Reg.) Saculetz. Din sac.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de gall
- actziuni
sacatau sn vz sacateu
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
saceteu sn vz sacateu
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
SACATẮU s. n. v. sacateu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
SACATÉU s. v. saculetz sacushor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
sacateu s. v. SACULETZ. SACUSHOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
sacatéu sacatéie s.n. (reg.) 1. sac mic; saculetz. 2. saculetz pentru strecurat zerul; sedila.
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N57) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sacateu, sacateiesubstantiv neutru
-
- Baga minan sacatau Scoate la minciuni mereu. MAT. FOLK. 424. DLRLC
-
etimologie:
- sac DLRM