răsunoi snm [At: POLIZU / V: ~sin~, ~uroi, rășuroi, rusân~, rus~, rustu~, rusuroi / Pl: ~oaie sn, ~ sm / E: răsură¹ + -oi] 1 smn (Reg) Aluat care se rade de pe vasul în care s-a frământat pâinea Si: răsură (5). 2 snm Pâinișoară sau colăcer¹ care se face din răsunoi (1). 3 snm Parte de la marginea unei pâini, formată din aluatul scurs în timpul coacerii. 4 sn Mămăligă mare și vârtoasă. 5 sm (Fig; dep) Cel mai mic dintre frați. 6 sm (Fig; dep) Bărbat rămas necăsătorit.

RĂSUNÓI, răsunoaie, s. n. (Regional) Aluat ras de pe vasul în care s-a frămîntat pîinea; pîinișoară făcută din acest aluat. Lasă corfa cu pita jos și merge tot într-un suflet acasă după răsunoaie. RETEGANUL, la CADE.

RĂSUNÓI, răsunoaie, s. n. (Reg.) Aluat ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea; pâinișoară făcută din acest aluat. – Din răsură¹ + suf. -oi.

răsunóĭ n., pl. oare (d. ras, răsură 2, ca lătunoaĭe, lăturoaĭe). Trans. Mold. Pîne saŭ turta făcută din aluatu ras din albie (Șez. 30, 168). Vc. Pîne saŭ turtă împletită (ca colacu). – Și rusunoĭ, rusuroĭ.

răsunói, răsunoáie, 1. aluat ras de pe vas; colăcel făcut din el. 2. mămăligă mare, vârtoasă. 3. epitet pentru copilul cel mai mic, pentru om necăsătorit.

răsunói, s.n. – (reg.; gastr.) 1. Aluatul de pâine ras de pe copaie. 2. Pâinișoară făcută din acest aluat (Scurtu, 1966: 67). (Trans., Maram., Mold.). – Din răsură „răzătură” + suf. -oi (DLRM, MDA), cu disimilarea r-r > r-n.

răsunói, s.n. – (gastr.) Aluatul de pâine ras de pe copaie; pâinișoară făcută din acest aluat (Scurtu 1966: 67). – Din ras + -unoi.