RĂSCOÁGE s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.

răscoage sfm [At: BARONZI, L. 143 / S și: res~ / Pl: ? / E: nct] 1 Zburătoare (Epilobium angustifolium). 2 Pufuliță (Epilobium hirsutum).

RĂSCOÁGE s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, roșii-purpurii sau albe (Chamaenerion angustifolium). – Et. nec.

RĂSCOÁGE f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina erectă, cilindrică, cu frunze moi, lanceolate și cu flori mari, purpurii sau albe; zburătoare. /Orig. nec.

răscoage f. pl. plantă cu flori mari frumoase, roșii-purpurii, fructul e o capsulă patrunghiulară cu numeroase semințe (Epilobium angustifolium). [Origină necunoscută].

răscoáge f., pl. ogĭ (cp. cu bg. raskovniče, o plantă, hippocrépis comosa). Vest? O plantă erbacee cu florĭ marĭ purpuriĭ, rar albe, cu fructu capsular și cu semințele prevăzute c’un moț de perĭ mătăsoșĭ (epilóbium angustifólium). – Se numește și zburătoare.

răscoáge (reg.) s. f., g.-d. art. răscoágei

răscoáge s. f., g.-d. art. răscoágei

RĂSCOÁGE s. (BOT.; Chamaenerion angustifolium) (reg.) răchițică, zburătoare, iarba-sfântului-Ioan.

RĂSCOAGE s. (BOT.; Chamaenerion angustifolium) (reg.) răchițică, zburătoare, iarba-sfîntului-Ioan.

ROSCOÁGE s. f. Plantă erbacee perenă, meliferă, înaltă de 50-150 cm, cu frunze moi, lanceolate și flori mari, roșii-purpurii, rar albe, în racem terminal (Chamaenerion angustifolium). Foarte abundentă în tăieturi de pădure. Frunzele tinere și lăstarii tineri se pot consuma ca salată. Frunzele și florile au proprietăți depurative, hemostatice, astringente, diuretice, dezinfectante, decongestionante. Sin. pana zburătorului, zburătoare.