2 definiții pentru răcăsteu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
răcăsteu s vz răcăstău
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
răcăstéu (-éie), s. n. – (Trans.) Țarc. – Var. lăcăsteu. Mag. rekesztő (Drăganu, Dacor., IX, 211).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: răcăsteu
răcăsteu substantiv neutru
| substantiv neutru (N42) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)