O definitzie pentru ruptoara
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
RUPTOÁRA s. f. (Var. inv.) Ruptoare rupta. (din rupt2 + suf. oara)
Intrare: ruptoara
ruptoara substantiv feminin
| substantiv feminin (F59) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||