ROȘEÁLĂ, (2) roșeli, s. f. (Pop.) 1. Substanță roșie, cu care se vopsesc pânzeturile și alte obiecte. Cerneală roșie. 2. (La pl.) Fard roșu; suliman. – Roși + suf. -eală.

roșeală sf [At: ANTIM, P. 151 / V: (înv) rușa- / Pl: ~ele, (reg) ~eli / E: roșu + -eală] 1 Culoare roșie Si: roșeață (1). 2 Culoare roșie a feței Si: îmbujorare, împurpurare. 3 (Înv) Rușine. 4 (Pop) Substanță roșie de vopsit țesăturile și alte obiecte. 5 (Pop; spc; mpl) Soluție de vopsit ouă. 6 Cerneală roșie. 7 (Pop; mpl) Fard roșu Si: rumenele (2), suliman roșu. 8 (Reg) Rugina grâului. 9 (Reg) Floare nedefinită mai îndeaproape Si: roșeață (13).

ROȘEÁLĂ, roșele, s. f. (Pop.) 1. Substanță roșie, cu care se vopsesc pânzeturile și alte obiecte. ♦ Cerneală roșie. 2. (La pl.) Fard roșu; suliman. – Roși + suf. -eală.

ROȘEÁLĂ, roșele, s. f. (Popular) 1. Substanță roșie, cu care se vopsesc pînzeturile și alte obiecte. În oală nouă și smălțuită se fac roșele și se înroșesc ouăle de paști. ȘEZ. VIII 67. ♦ Cerneală roșie. Scrie viii cu roșeală Și pe morții cu negreală. MARIAN, Î. 179. 2. (La pl.) Fard roșu; rumenele, suliman. Se spăla-a mea mîndruță... Cu albele, cu roșele. HODOȘ, P. P. 193. Sări, Mărie, cît de sus, Că roșele știu c-ai pus. ȘEZ. VII 163.

ROȘEÁLĂ ~éle f. pop. Substanță de culoare roșie. /roșu + suf. ~eală

roșeálă f., pl. elĭ (d. roșesc). Roșeață. Coloarea (văpseaŭa) roșie. – Vechĭ ruș-.

roșeálă (pop.) s. f., g.-d. art. roșélii; (vopsele, farduri) pl. roșéli

roșeálă s. f., g.-d. art. roșélei; (vopsele, farduri) pl. roșéle

roșeală, -șeli.

ROȘEÁLĂ s. v. roșeață.

ROȘEALĂ s. îmbujorare, împurpurare, roșeață, rumeneală, (înv. și pop.) rumeneață, (reg.) rujă. (~ din obraji.)