opțiuni

4 definiții pentru rotmistru

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

rotmistru sm [At: M. COSTIN, ap. GÎDEI / V: rohm~, rogm~, ~mai~, rocm~ / Pl: ? / E: pn rotmistrz] (Înv) 1 (În armata polonă) Căpitan de cavalerie. 2 (Pex) Ofițer.

ROTMISTRU s. m. (Mold.) Căpitan de cavalerie (în armata polonă). Leșii ... fiind ... fără orînduială, nice hatmani, nici rohmistri, nici stegari. N. COSTIN. Era să între pre poartă un rotmistru. CRB, 173v :cf. M. COSTIN; NECULCE. Variante: rocmistru (NECULCE), rohmistru (N. COSTIN). Etimologie: pol. rotmistrz.

rótmistru m. (pol. rótmistrz, rus. rótmistr, d. germ. ritt-meister, maestru de călărie, căpitan de călărime. V. vagmistru). Vechĭ. Căpitan de cavalerie la Leșĭ. – Și róhm- și -maĭstru.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rótmistru, rótmiștri, s.m. (înv.) căpitan de cavalerie (polonă), ofițer.

Intrare: rotmistru
substantiv masculin (M63)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rotmistru
  • rotmistrul
  • rotmistru‑
plural
  • rotmiștri
  • rotmiștrii
genitiv-dativ singular
  • rotmistru
  • rotmistrului
plural
  • rotmiștri
  • rotmiștrilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)