2 definiții pentru reîmpăca
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
reîmpăca vtr [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 47 / Pzi: reîmpac / E: re1- + împăca] 1-2 A (se) împăca din nou.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
a (se) reîmpăcá vb., ind. prez. 1 sg. reîmpác, 3 sg. și pl. reîmpácă; conj. prez. 3 sg. și pl. reîmpáce
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: reîmpăca
| verb (VT71) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)