rezista vi [At: INVATZATURA 65/16 / V: (inv) raz~ / S shi: resi~ / Pzi: rezist / E: fr résister lat resistere] 1 (D. obiecte substantze etc.) A nu se modifica sub influentza unor factori externi Si: a dura³ (3) a se pastra. 2 (D. persoane) A se impotrivi (cuiva sau la ceva). 3 (D. fiintze; udp „la”) A suporta oboseala foamea durerea etc. 4 (D. organisme vii) A supravietzui in conditzii nefavorabile. 5 (D. idei afirmatzii etc.) A se sustzine prin temeinicie. 6 A nu se lasa invins.

REZISTÁ rezíst vb. I. Intranz. A tzine piept a se opune a se impotrivi; a nu ceda a nu se lasa invins de... El rezista putzin cum ar rezista un bolnav caruia i deplasezi o mina scrintita. SEBASTIAN T. 90. Te mirai k mai rezista torentelor de ploaie. EMINESCU N. 34. Rominii dushi de SHtefan in lagar se izbesc! Nimic nu le rezista nici tunuri nici desime. ALECSANDRI P. III 231. ◊ (Urmat de determinari introduse prin prep. «la») A rezista bine la boala la oboseala. ♦ A face fatza a se tzine tare. Unsprezece luni pe an sint shi eu un om grabit un om crispat un om care alearga care discuta care rezista dar dupa unsprezece luni ma duc undeva departe de orash. SEBASTIAN T. 64.

REZISTÁ vb. I. intr. A nu ceda loviturii unui alt corp. ♦ (Fig.) A se impotrivi a nu ceda a nu se lasa invins. ♦ (Despre idei afirmatzii etc.) A se mentzine a se sustzine prin temeinicie. [P.i. rezíst. / < fr. résister it. lat. resistere a se tzine tare].

REZISTÁ vb. intr. 1. (despre obiecte corpuri) a nu ceda loviturii unui alt corp. 2. (despre oameni) a se impotrivi a nu ceda. ◊ (despre idei afirmatzii etc.) a se mentzine a se sustzine prin temeinicie. (< fr. résister lat. resistere)

A REZISTÁ rezíst intranz. 1) (despre persoane) A manifesta tarie; a nu se lasa invins. ~ in lupta. 2) (despre materiale) A nu se modifica sub actziunea factorilor externi. /<fr. résister lat. resistere

rezistà v. 1. a nu ceda la izbirea cu un alt corp: aceasta piatra rezista daltei; 2. a opune fortza la fortza; 3. fig. a suporta: el rezista necazurilor.

*rezíst a á v. intr. (fr. résister d. lat. resistere. V. asist). Nu cedez ma opun: feru rece rezista cĭocanuluĭ. Ma opun tzin pept ma apar: a rezista dushmanuluĭ. Fig. Ma tzin bine ma tzin tare: a rezista ispiteĭ osteneliĭ dureriĭ.

rezistá (a ~) vb. ind. prez. 3 rezísta

rezistá vb. ind. prez. 1 sg. rezíst 3 sg. shi pl. rezísta

rezist.

REZISTÁ vb. 1. a se impotrivi (inv.) a (se) nevoi. (Au ~ pana la ultimul om.) 2. a se tzine. (A ~ bine pana la sfarshitul cursei.) 3. a dura a se pastra a tzine. (O incaltzaminte care ~ mult.) 4. a (o) duce a tzine. (O haina care ~ la tavaleala.)

REZISTA vb. 1. a se impotrivi (inv.) a (se) nevoi. (A ~ pina la ultimul om.) 2. a se tzine. (A ~ bine pina la sfirshitul cursei.) 3. a dura a se pastra a tzine. (O incaltzaminte care ~ mult.) 4. a (o) duce a tzine. (O haina care ~ la tavaleala.)