opțiuni
  • info

11 definiții pentru repurta (gândul)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

repurta1 vr [At: ALECSANDRI, ap. ȘĂINEANU / Pzi: report / E: fr reporter pad purta] 1 (Îvr) A se îndrepta cu gândul, mintea etc. spre idei, oameni, fapte (de obicei din trecut). 2 (Înv) A se întoarce cu mintea în trecut. 3 (D. gând, minte etc.) A se îndrepta spre idei, oameni, fapte (de obicei din trecut).

REPURTÁ1, repórt, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. – Din fr. réporter (după purta).

REPURTÁ2, repórt, vb. I. Tranz. (Rar) A-și îndrepta gîndul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu mintea înapoi. Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. ◊ Refl. Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108.

A REPURTÁ1 repórt tranz. rar A face să se repoarte. /<fr. reporter

A SE REPURTÁ ma repórt intranz. A se întoarce cu gândul la oameni, la idei, fapte din trecut. /<fr. reporter

repurtà v. 1. a pune într’alt loc: a repurta o sumă la pagina următoare; 2. a se transporta cu mintea: să mă report ferice la patria-mi cu soare AL.; 3. a câștiga: a repurta o victorie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repurtá1 (a ~) (a-și îndrepta gândurile spre trecut) (rar) vb., ind. prez. 3 repoártă

repurtá (a-și îndrepta gândurile) vb., ind. prez. 1 sg. repórt, 3 sg. și pl. repoártă

repurtá (a-și îndrepta gândurile spre trecut) vb., ind. prez. pers. 1 repórt, pers. 3 repórtă

repurta

Intrare: repurta (gândul)
verb (VT60)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repurta
  • repurtare
  • repurtat
  • repurtatu‑
  • repurtând
  • repurtându‑
 singular plural
  • repoartă
  • repurtați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • report
 (să)
  • report
  • repurtam
  • repurtai
  • repurtasem
a II-a (tu)
  • reporți
 (să)
  • reporți
  • repurtai
  • repurtași
  • repurtaseși
a III-a (el, ea)
  • repoartă
 (să)
  • repoarte
  • repurta
  • repurtă
  • repurtase
plural I (noi)
  • repurtăm
 (să)
  • repurtăm
  • repurtam
  • repurtarăm
  • repurtaserăm
  • repurtasem
a II-a (voi)
  • repurtați
 (să)
  • repurtați
  • repurtați
  • repurtarăți
  • repurtaserăți
  • repurtaseți
a III-a (ei, ele)
  • repoartă
 (să)
  • repoarte
  • repurtau
  • repurtară
  • repurtaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repurta, reportverb

  • 1. rar A-și îndrepta gândul asupra unor oameni, idei, fapte din trecut; a se întoarce cu gândul înapoi. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nu-mi place, amice, a-mi repurta mintea către momente așa înnorate ale trecutului. ODOBESCU, S. III 96. DLRLC
    • format_quote Gîndul nu se repoartă... asupra acelor puternici despoți ai Persiei. ODOBESCU, S. III 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.