7 definiții pentru rebegeală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REBEGEÁLĂ s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. – Rebegi + suf. -eală.
REBEGEÁLĂ s. f. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. – Rebegi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
rebegeală sf [At: ȘĂINEANU, D. U. / V: (reg) ribig~, răbig~ / Pl: ~eli / E: rebegi + -eală] 1 Amorțire (1) (de frig). 2 Stare a celui rebegit (1) Si: rebegire (2). 3 (Reg) Moarte provocată de frig.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REBEGEÁLĂ s. f. Faptul de a rebegi; starea celui rebegit. Acum însă, cînd pierduse dalbele sale aripioare, fu nevoită să înoate și ea prin noroi, ca orice muritor, și să simtă ce e rebegeala. POPESCU, B. III 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rebegeală f. 1. starea celui rebegit; 2. răceala vițeilor și a mieilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rebegeálă f., pl. elĭ. Starea celuĭ rebegit. Răceala vițeilor și meilor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rebegeálă s. f., g.-d. art. rebegélii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rebegeálă s. f., g.-d. art. rebegélii; pl. rebegéli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F57) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
rebegealăsubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) rebegi; starea celui rebegit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acum însă, cînd pierduse dalbele sale aripioare, fu nevoită să înoate și ea prin noroi, ca orice muritor, și să simtă ce e rebegeala. POPESCU, B. III 74. DLRLC
-
etimologie:
- Rebegi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.