opțiuni
  • info

14 definiții pentru readuce

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aduce.

readuce vt [At: CORNEA, E. I, 203/51 / P: re-a~ / V: (nob) radd~ / Pzi: readuc / E: re1- + aduce] A aduce din nou la locul său în starea de mai înainte Si: (înv) a reduce (1).

READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. [Pr.: re-a-] – Re1- + aduce.

READÚCE, readúc, vb. III. Tranz. A aduce din nou (la locul sau la starea de mai înainte); a aduce la loc. La țărm îl readuce luntrașul fără milă. MACEDONSKI, O. I 174. Dar atuncea greieri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. – Pronunțat: re-a-.

READÚCE vb. III tr. A aduce din nou la locul sau în starea dinainte. [< re- + aduce].

READÚCE vb. tr. a aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. (< re1- + aduce)

A READÚCE readúc tranz. A aduce din nou la locul sau la starea inițială. /re- + a aduce

readuce v. a aduce la locul, la starea dinainte.

radduce v vz readuce

*readúc, -dús, a -dúce (ea 2 sil.) v. tr. (re- și aduc). Aduc ĭar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

readúce (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc, imperf. 3 sg. readuceá; imper. 2 sg. readú, neg. nu readúce; part. readús

readúce vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. readúc; part. readús

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

READÚCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)

READUCE vb. (înv.) a reduce. (A ~ la sine.)

Intrare: readuce
  • silabație: re-a-du-ce info
verb (VT648)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • readuce
  • readucere
  • readus
  • readusu‑
  • readucând
  • readucându‑
 singular plural
  • readu
  • readu
  • readă
  • readuceți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • readuc
 (să)
  • readuc
  • readuceam
  • readusei
  • readusesem
a II-a (tu)
  • readuci
 (să)
  • readuci
  • readuceai
  • readuseși
  • readuseseși
a III-a (el, ea)
  • readuce
 (să)
  • readucă
  • readucea
  • readuse
  • readusese
plural I (noi)
  • readucem
 (să)
  • readucem
  • readuceam
  • readuserăm
  • readuseserăm
  • readusesem
a II-a (voi)
  • readuceți
 (să)
  • readuceți
  • readuceați
  • readuserăți
  • readuseserăți
  • readuseseți
a III-a (ei, ele)
  • readuc
 (să)
  • readucă
  • readuceau
  • readuseră
  • readuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

readuce, readucverb

  • 1. A aduce din nou la locul sau la starea de mai înainte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La țărm îl readuce luntrașul fără milă. MACEDONSKI, O. I 174. DLRLC
    • format_quote Dar atuncea greieri, șoareci, Cu ușor-măruntul mers, Readuc melancolia-mi, Iară ea se face vers. EMINESCU, O. I 106. DLRLC
etimologie:
  • Prefix re- + aduce. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.