22 de definitzii pentru raspantie
din care- explicative (13)
- morfologice (4)
- relatzionale (4)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
RASPANTIE raspantii s. f. Loc unde se incrucisheaza mai multe drumuri sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; rascruce. ♦ Fig. Moment hotarator in viatza cuiva. [Var.: (reg.) raspíntene s. f.] Din sl. raspontije.
RASPANTIE raspantii s. f. Loc unde se incrucisheaza mai multe drumuri sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; rascruce. ♦ Fig. Moment hotarator in viatza cuiva. [Var.: (reg.) raspíntene s. f.] Din sl. raspontije.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de dante
- actziuni
raspantie sf [At: PSALT. HUR. 121v/15 / V: (inv) radzp~ (reg) ~ndii sfp ~te ~tec sn ~teie ~tene ~ine ~turi ssp ~pine ~pintec ~pintece ~pinten sn ~pintene (Pl: pinteni) ~pin~ ~pintina ~puntici ssp respinte respinten sn respintene res~ respin~ ~pintin (Pl: pintini) sn respintini ssp respintzi sfp / Pl: ~i / E: vsl распѫтиѥ] 1 (Adesea determinat prin „de drum” „de ulitzi” etc.) Loc unde se incrucisheaza doua sau mai multe drumuri Si: rascruce (1). 2 (Adesea determinat prin „de drum” „de ulitzi” etc.) Loc unde se separa doua sau mai multe drumuri Si: rascruce (2). 3 (Ie) A shedea k lupul in (sau la) ~i A pandi. 4 (Rar) Confluentza (1). 5 (Reg; if raspintin) Macaz. 6 (Fig) Moment hotarator in viatza unui om in istoria unui popor etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
RASPANTIE ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; rascruce; incrucishare. 2) fig. Moment crucial in viatza cuiva; rascruce. ◊ La ~ la un moment hotarator. [G.D. raspantiei; Sil. tie] /<sl. raspontije
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
raspantie f. punctul unde se incrucisheaza drumurile. [Slav. RASPÕTIIE].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RASPÍNTENE s. f. v. raspantie.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
RASPÍNTENE s. f. v. raspantie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de dante
- actziuni
raspante sf vz raspantie
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
raspantene sf vz raspantie
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
raspintene sf vz raspantie
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
RASPÍNTENE s. f. v. raspintie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RASPÍNTZI s. f. pl. v. raspintie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RASPÍNTE s. f. v. raspintie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
RASPÍNTIE raspintii s. f. Loc unde se intilnesc sau de unde pornesc doua sau mai multe drumuri; rascruce. Raspintia caii leaduce Un stol cunoscut. COSHBUC P. I 291. Merse o bucata de drum pina ce ajunse intro raspintie in care se incrucishau mai multe drumuri. POPESCU B. IV 36. Sau despartzit la o raspintie shi au apucat care pe unde. CARAGIALE P. 115. ◊ (Intarit prin «de drum») Aci la raspintia de drum mare imi simt tot sufletul deschis k o rana. CAMIL PETRESCU U. N. 225. Aici la raspintie de trei drumuri... drept in fatza podului e hanul. BRATESCUVOINESHTI I. 60. Pl. shi: (regional) raspinturi (TEODORESCU P. P. 375). Variante: raspínteraspíntene raspinteni (SADOVEANU B. 130 EMINESCU N. 21 ALECSANDRI T. 1426 NEGRUZZI S. I 29) s. f. raspíntzi (SHEZ. XIII 114) s. f. pl.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
raspíntie (est) shi raspíntie (vest) f. (vsl. raspontiĭe d. pontĭ cale; rus. raspútie). V. poteca shi punte. (Cp. cu crint). Rascruce. Locu unde se incrucisheaza drumurile.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
raspantie (tie) s. f. art. raspantia (tia) g.d. art. raspantiei; pl. raspantii art. raspantiile (tii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
raspantie s. f. (sil. tie) art. raspantia (sil. tia) g.d. art. raspantiei; pl. raspantii art. raspantiile (sil. tii)
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
raspantie tiei gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
raspintie
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
RASPANTIE s. intersectzie incrucishare intretaiere rascruce (pop.) cruce furcadrumului. (Carul sa oprit la ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
RASPANTIE s. v. rascruce.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
RASPINTIE s. intersectzie incrucishare intretaiere rascruce (pop.) cruce furcadrumului. (Carul sa oprit la ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
raspintie s. v. RASCRUCE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
raspintie (i) s. f. Incrucishare. Var. inv. raspintene. Sl. raspątije (Cihac II 308; Conev 42) cf. sb. rasputje slov. raspôtje rus. rasputie. Der. raspintiash. s. m. (paznic de drumuri jandarm).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
- silabatzie: -ti-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F109) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F169) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular | — | — |
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
raspantie, raspantiisubstantiv feminin
- 1. Loc unde se incrucisheaza mai multe drumuri sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: rascruce
- Raspintia caii leaduce Un stol cunoscut. COSHBUC P. I 291. DLRLC
- Merse o bucata de drum pina ce ajunse intro raspintie in care se incrucishau mai multe drumuri. POPESCU B. IV 36. DLRLC
- Sau despartzit la o raspintie shi au apucat care pe unde. CARAGIALE P. 115. DLRLC
- Aci la raspintia de drum mare imi simt tot sufletul deschis k o rana. CAMIL PETRESCU U. N. 225. DLRLC
- Aici la raspintie de trei drumuri... drept in fatza podului e hanul. BRATESCUVOINESHTI I. 60. DLRLC
- 1.1. Moment hotarator in viatza cuiva. DEX '09 DEX '98
-
- comentariu Plural shi: raspanturi. DLRLC
etimologie:
- raspontije DEX '09 DEX '98