22 de definitzii pentru raspantie

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

RASPANTIE raspantii s. f. Loc unde se incrucisheaza mai multe drumuri sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; rascruce. ♦ Fig. Moment hotarator in viatza cuiva. [Var.: (reg.) raspíntene s. f.] Din sl. raspontije.

RASPANTIE raspantii s. f. Loc unde se incrucisheaza mai multe drumuri sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri; rascruce. ♦ Fig. Moment hotarator in viatza cuiva. [Var.: (reg.) raspíntene s. f.] Din sl. raspontije.

raspantie sf [At: PSALT. HUR. 121v/15 / V: (inv) radzp~ (reg) ~ndii sfp ~te ~tec sn ~teie ~tene ~ine ~turi ssp ~pine ~pintec ~pintece ~pinten sn ~pintene (Pl: pinteni) ~pin~ ~pintina ~puntici ssp respinte respinten sn respintene res~ respin~ ~pintin (Pl: pintini) sn respintini ssp respintzi sfp / Pl: ~i / E: vsl распѫтиѥ] 1 (Adesea determinat prin „de drum” „de ulitzi” etc.) Loc unde se incrucisheaza doua sau mai multe drumuri Si: rascruce (1). 2 (Adesea determinat prin „de drum” „de ulitzi” etc.) Loc unde se separa doua sau mai multe drumuri Si: rascruce (2). 3 (Ie) A shedea k lupul in (sau la) ~i A pandi. 4 (Rar) Confluentza (1). 5 (Reg; if raspintin) Macaz. 6 (Fig) Moment hotarator in viatza unui om in istoria unui popor etc.

RASPANTIE ~i f. 1) Loc de intretaiere a doua sau mai multe drumuri; rascruce; incrucishare. 2) fig. Moment crucial in viatza cuiva; rascruce. ◊ La ~ la un moment hotarator. [G.D. raspantiei; Sil. tie] /<sl. raspontije

raspantie f. punctul unde se incrucisheaza drumurile. [Slav. RASPÕTIIE].

RASPÍNTENE s. f. v. raspantie.

RASPÍNTENE s. f. v. raspantie.

RASPÍNTIE raspintii s. f. Loc unde se intilnesc sau de unde pornesc doua sau mai multe drumuri; rascruce. Raspintia caii leaduce Un stol cunoscut. COSHBUC P. I 291. Merse o bucata de drum pina ce ajunse intro raspintie in care se incrucishau mai multe drumuri. POPESCU B. IV 36. Sau despartzit la o raspintie shi au apucat care pe unde. CARAGIALE P. 115. ◊ (Intarit prin «de drum») Aci la raspintia de drum mare imi simt tot sufletul deschis k o rana. CAMIL PETRESCU U. N. 225. Aici la raspintie de trei drumuri... drept in fatza podului e hanul. BRATESCUVOINESHTI I. 60. Pl. shi: (regional) raspinturi (TEODORESCU P. P. 375). Variante: raspínteraspíntene raspinteni (SADOVEANU B. 130 EMINESCU N. 21 ALECSANDRI T. 1426 NEGRUZZI S. I 29) s. f. raspíntzi (SHEZ. XIII 114) s. f. pl.

raspíntie (est) shi raspíntie (vest) f. (vsl. raspontiĭe d. pontĭ cale; rus. raspútie). V. poteca shi punte. (Cp. cu crint). Rascruce. Locu unde se incrucisheaza drumurile.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

raspantie (tie) s. f. art. raspantia (tia) g.d. art. raspantiei; pl. raspantii art. raspantiile (tii)

raspantie s. f. (sil. tie) art. raspantia (sil. tia) g.d. art. raspantiei; pl. raspantii art. raspantiile (sil. tii)

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

RASPANTIE s. intersectzie incrucishare intretaiere rascruce (pop.) cruce furcadrumului. (Carul sa oprit la ~.)

RASPINTIE s. intersectzie incrucishare intretaiere rascruce (pop.) cruce furcadrumului. (Carul sa oprit la ~.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

raspintie (i) s. f. Incrucishare. Var. inv. raspintene. Sl. raspątije (Cihac II 308; Conev 42) cf. sb. rasputje slov. raspôtje rus. rasputie. Der. raspintiash. s. m. (paznic de drumuri jandarm).

Intrare: raspantie
raspantie substantiv feminin
  • silabatzie: -ti-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raspantie
  • raspantia
plural
  • raspantii
  • raspantiile
genitiv-dativ singular
  • raspantii
  • raspantiei
plural
  • raspantii
  • raspantiilor
vocativ singular
plural
raspintene substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raspintene
  • raspintenea
plural
  • raspinteni
  • raspintenile
genitiv-dativ singular
  • raspinteni
  • raspintenii
plural
  • raspinteni
  • raspintenilor
vocativ singular
plural
raspantene substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raspantene
  • raspantenea
plural
  • raspanteni
  • raspantenile
genitiv-dativ singular
  • raspanteni
  • raspantenii
plural
  • raspanteni
  • raspantenilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F109)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • raspante
  • raspantea
plural
  • raspantzi
  • raspantzile
genitiv-dativ singular
  • raspantzi
  • raspantzii
plural
  • raspantzi
  • raspantzilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • raspintzi
  • raspintzile
genitiv-dativ singular
plural
  • raspintzi
  • raspintzilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

raspantie, raspantiisubstantiv feminin

  • 1. Loc unde se incrucisheaza mai multe drumuri sau de unde se separa doua sau mai multe drumuri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rascruce
    • format_quote Raspintia caii leaduce Un stol cunoscut. COSHBUC P. I 291. DLRLC
    • format_quote Merse o bucata de drum pina ce ajunse intro raspintie in care se incrucishau mai multe drumuri. POPESCU B. IV 36. DLRLC
    • format_quote Sau despartzit la o raspintie shi au apucat care pe unde. CARAGIALE P. 115. DLRLC
    • format_quote Aci la raspintia de drum mare imi simt tot sufletul deschis k o rana. CAMIL PETRESCU U. N. 225. DLRLC
    • format_quote Aici la raspintie de trei drumuri... drept in fatza podului e hanul. BRATESCUVOINESHTI I. 60. DLRLC
    • 1.1. figurat Moment hotarator in viatza cuiva. DEX '09 DEX '98
  • comentariu regional Plural shi: raspanturi. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.