RAJÁH, rajahi, s. m. Titlu purtat de conducătorul statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. ♦ Persoană având acest titlu. – Din fr. rajah.

rajah sm [At: LEON ASACHI, B. 30/25 / V: raiah, raja sf, radja sf radj~ / Pl: ~i / E: fr rajah] 1 Titlu purtat de șeful statului în India antică, devenit apoi titlu princiar. 2 Persoană care deține acest titlu.

RAJÁH, rajahi, s. m. 1. Titlu purtat de șeful statului în India antică, devenit mai târziu titlu princiar. 2. Persoană care poartă acest titlu. – Din fr. rajah.

RAJÁH, rajahi, s. m. Prinț indian.

RAJÁH s.m. Titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut; cel care deține acest titlu. [Var. radjah s.m. / < fr. rajah, cf. hind. raja].

RAJÁH s. m. titlu purtat de un prinț feudal indian, conducător al unui ținut. (< fr. rajah)

RAJÁH ~i m. (în India antica și feudală) 1) Conducător al statului. 2) Descendent al unei familii regale; prinț indian. /<fr. rajah

radjah sm vz rajah

RADJÁH s.m. v. rajah.

rajáh s. m., pl. rajáhi

rajáh s. m., pl. rajáhi

Begonia rajah Ridl. Specie cu flori mici, roz-pal, într-o inflorescență lungă de cca 20 cm. Frunze asimetric-cordiforme, aproape rotunde sau reniforme, cu vîrful ascuțit și margini dentat-păroase, pe partea inferioară roșii-maronii, pe cea superioară cu dungi verzi-galbene de-a lungul nervurilor, iar pe porțiunea dintre nervuri cu pete maronii. Rizom subțire.