RADIORELÉU, radiorelee, s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stații terminale, prin stații de recepție-emisie intermediare. [Pr.: -di-o-] – Radio² + releu.

radioreleu sn [At: LTR² / Pl: ~ee / E: radio¹- + releu] Sistem de radiocomunicație constituit din două stațiuni terminale și un lanț de stațiuni intermediare de recepție și retransmisie.

RADIORELÉU, radiorelee, s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni terminale, prin stațiuni de recepție-emisie intermediare. [Pr.: -di-o-] – Radio² + releu.

RADIORELÉU s.n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. [Pl. -lee. / cf. engl. radio-relay, rus. radiorele].

RADIORELÉU s. n. sistem de radiocomunicație între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. (< engl. radio-relay)

radioreléu s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir prin intermediul stațiilor intermediare ◊ „A fost construită și dată în exploatare noua linie radio-releu Moscova-București. S-a creat astfel posibilitatea conectării televiziunii române la sistemul de «Interviziune» din care fac parte U.R.S.S. și R.P. Polonă.” Sc. 2 II 63 p. 1. ◊ „Pe platforma termocentralei electrice de șisturi bituminoase de la Crivina a fost construită o stație de radioreleu menită să conecteze orașul Anina la sistemul telefonic automat interurban.” R.l. 30 VII 83 p. 3 (din radio-3 + releu; cf. engl. radio-relay, rus. radiorele; VRC 273; LTR, DTP; DEX, DN3)

RADIORELÉU ~e n. Instalație pentru retransmiterea semnalelor radiofonice cu amplificarea lor prin stații intermediare. [Sil. -di-o-] /radio- + releu

radioreléu (-di-o-) s. n., art. radioreléul; pl. radiorelée

radioreléu s. n. (sil. -di-o-); pl. radiorelée