5 definiții pentru păstru (persoană)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).
PẮSTRU s. m. 1. (Înv. și reg.) Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuiască. 2. (Fam.) Închisoare. – Din păstra (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păstru1 s [At: PANN. P. V. III, 74/27 / Pl: nct / E: drr păstra] 1 (Îrg) Păstrare (1). 2 (Îrg) Economisire. 3 (Îrg) Cumpătare. 4 (Îlav) Cu ~ Cu măsură. 5 (Îal) Cu economie. 6 (Îal) În mod cumpătat. 7 (Îrg) Persoană sau colectivitate care face să dăinuiască ceva. 8 (Fam) Închisoare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PẮSTRU s. m. sg. (Învechit și regional) Păstrător. ◊ Loc. adv. La păstru = la păstrare. Am terminat școala. Am luat certificatul. L-am pus în lacră, la păstru. STANCU, D. 322. Cu păstru = cu măsură, cu cumpătare, cu economie. Omul care știe a trăi cu păstru Paraua o are la galben cap-păstru (=căpăstru). PANN, P. V. III 74.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pắstru1 (persoană) (înv., reg.) s. m., art. pắstrul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păstru (persoană) s. m., art. păstrul
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv masculin (M63) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular |
| |
plural | — |
păstrusubstantiv masculin
- 1. Persoană sau colectivitate care păstrează ceva, care face să dăinuie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: păstrător
etimologie:
- păstra DEX '98 DEX '09