7 definiții pentru părticică
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
părticică sf [At: (a. 1672) IORGA, S. D. VII, 34 / V: ~cea (css) / Pl: ~cele / E: parte + -icică] 1-16 (Șhp) Parte (1-2, 26-28, 36, 50-51) (mică). 17 (Reg) Anafură. 18 (Spc; înv) Moleculă. 19 (Spc; înv) Particulă.
părticeá (vest) și -cícă (est) f., pl. ele (d. parte orĭ d. lat. *particella, de unde și it. particella și fr. parcelle. V. particulă și parcelă). Parte mică din orĭ-ce: părticică de moșie, de avere, de postav, de pîne. Bucățică de prescură care, după ce s’a tăĭat agnețu, se taĭe și se dă credincĭosuluĭ care o cere. V. cest 1, meridă, țencușe.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
părticícă s. f., g.-d. art. părticélei; pl. părticéle, art. părticélele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
părticícă s. f., g.-d. art. părticélei; pl. părticéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
părticică, -cele.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂRTICÍCĂ s. v. anafură, moleculă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
părticică s. v. ANAFURĂ. MOLECULĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F39) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||