6 definiții pentru pălugă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pălugă sf [At: PAMFILE, VĂZD. 176 / V: pal~ / Pl: ~ugi / E: srb poluga] 1-2 sf (Ban; Trs) Par1 (1) (care servește ca pârghie) Si: drug. 3 av (Îe) A da ~ A rostogoli o bârnă, un trunchi pe o rampă în sus, pentru încărcarea în vagoane. 4 i (Buc; îf palugă) Comandă care se dă la ridicatul buștenilor cu țapina.
PĂLÚGĂ, pălugi, s. f. Pîrghie de lemn, cu un capăt lățit, care se introduce între roțile unui vagonet pentru a-l frîna.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PĂLÚGĂ, pălugi, s. f. Pârghie de lemn, cu un capăt lățit, care se introduce între roțile unui vagonet pentru a-l frâna. – Sb. poluga.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
pălúgă f., pl. ĭ (sîrb. poluga, drug, manelă). Prăjină, drug (Panf. Văzduhu).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
palugă sf, i vz pălugă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pălúgă, pălúgi, s.f., interj. (reg.) 1. (s.f.) prăjină, drug, par. 2. (interj.) comandă care se dă la ridicatul buștenilor cu țapina.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F47) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pălugă, pălugisubstantiv feminin
- 1. Pârghie de lemn, cu un capăt lățit, care se introduce între roțile unui vagonet pentru a-l frâna. DLRLC
etimologie:
- poluga DLRM