opțiuni

3 definiții pentru purces (adj.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

purces2, ~easă a [At: COȘBUC, AE. 20 / Pl: ~eși, ~e / E: purcede] (Înv) 1 Care pleacă. 2 Care își are originea Si: purcezător (2).

purcéd, -cés, a -céde v. intr. (lat. pro-cédere, a înainta. V. proced, cedez). Pornesc, plec: a purcede la războĭ. Provin, izvorăsc, am originea: spiritu sfînt, care de la tatăl purcede (Crezu). A purcede îngreunată, a rămînea îngreunată. – Și -eg (vechĭ).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

purcés2, -eásă, adj. (înv.) 1. care pleacă, care pornește. 2. care își are originea, începutul; care emană din...

Intrare: purces (adj.)
purces1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A48)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • purces
  • purcesul
  • purcesu‑
  • purceasă
  • purceasa
plural
  • purceși
  • purceșii
  • purcese
  • purcesele
genitiv-dativ singular
  • purces
  • purcesului
  • purcese
  • purcesei
plural
  • purceși
  • purceșilor
  • purcese
  • purceselor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)