puiete¹ sm [At: CIAUȘANU, GL. / P: pu-ie~ / Pl: ~eți / E: pui¹ + -ete] (Olt) 1-2 (Șhp) Pui¹ (19) (firav). 3-4 (Șhp) Pui¹ (44) (mic). 5 Adaos de lemn la grinzile care au o adâncitură.

puiéte, puiéți, s.m. (reg.) 1. plantă tânără, puiet, mlădiță, lăstar, vlăstar, mladă, mlădoacă, mlăstară. 2. petic de diferite forme care se pune la răscroiala de la subsuoară sau la poalele cămășilor țărănești; broscuță, palhă, pălăcrinț. 3. adaos de lemn la grinzile care au o adâncitură.