opțiuni
  • info

8 definiții pentru puiandru

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUIÁNDRU, puiendri, s. m. Augmentativ al lui pui1. [Pr.: pu-ian-. – Pl. și: puiandri] – Pui1 + suf. -andru.

PUIÁNDRU, puiendri, s. m. Augmentativ al lui pui1. [Pr.: pu-ian-. – Pl. și: puiandri] – Pui1 + suf. -andru.

puiandru, ~ră [At: DELAVRANCEA, S. 166 / P: pu-ian~ / Pl: ~ri, ~re, (pop) ~iendri, ~iendre / E: pui1 + -andru] 1-14 sm (Pop; șdp) Pui1 (1,11,14,20,22,29-30) (mare) Si: (reg) puian (1-14), puigan (1-14), puioc (1-14).

PUIÁNDRU, puiendri și puiandri, s. m. 1. Pui mai măricel de pasăre sau de animal. Griva dă ocol și ne pomenim că se întoarce pe furiș, cu puiendrii morți în gură. STANCU, D. 15. Tata nu uita să le reteze aripile, pentru ca puiandrii să aibă timp să se deprindă cu locul de naștere. PAS, Z. I 130. 2. (Regional) Pom tînăr, copăcel abia răsărit din pămînt.

puĭándru, -dră s., pl. ĭendri, ĭendre, ca măcălendri. Puĭ maĭ mare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

puiándru s. m., art. puiándrul; pl. puiéndri, art. puiéndrii

puiándru s. m., art. puiándrul; pl. puiéndri, art. puiéndrii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUIÁNDRU s. v. copăcel, puiet.

puiandru s. v. COPĂCEL. PUIET.

Intrare: puiandru
  • silabație: pu-ian-dru info
substantiv masculin (M65)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • puiandru
  • puiandrul
  • puiandru‑
plural
  • puiendri
  • puiendrii
genitiv-dativ singular
  • puiandru
  • puiandrului
plural
  • puiendri
  • puiendrilor
vocativ singular
  • puiandrule
  • puiendre
plural
  • puiendrilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

puiandru, puiendrisubstantiv masculin

  • 1. Augmentativ al lui pui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: copăcel puiet
    • format_quote Griva dă ocol și ne pomenim că se întoarce pe furiș, cu puiendrii morți în gură. STANCU, D. 15. DLRLC
    • format_quote Tata nu uita să le reteze aripile, pentru ca puiandrii să aibă timp să se deprindă cu locul de naștere. PAS, Z. I 130. DLRLC
    • 1.1. regional Pom tânăr, copăcel abia răsărit din pământ. DLRLC
  • comentariu Plural și: puiandri. DEX '09
etimologie:
  • Pui + sufix -andru DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.