2 definiții pentru psălmuitoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
psălmuitoriu sm [At: DRLU / P: ~mu-i~ / Pl: ~ri / E: psălmui + -tor] (Îvr) Persoană care psălmuiește.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
psălmuitóriu, psălmuitóri, s.m. (înv.) persoană care psălmuiește, care cântă psalmi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: psălmuitoriu
psălmuitoriu substantiv masculin
substantiv masculin (M71) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)