O definiție pentru pronucleu (pl. -ee)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRONUCLÉU s. m. corp nuclear haploid prezent în oul de curând fecundat, care prin fuziune dă naștere nucleului germinal. (< fr. pronucléus)
Intrare: pronucleu (pl. -ee)
pronucleu (pl. -ee) substantiv neutru
| substantiv neutru (N43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)