optziuni
  • info

10 definitzii pentru promulga

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PROMULGÁ promúlg vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi atestandui oficial existentza. Din fr. promulguer lat. promulgare.

PROMULGÁ promúlg vb. I. Tranz. A da caracter executoriu unei legi atestandui oficial existentza. Din fr. promulguer lat. promulgare.

promulga vt [At: CR (1848) 133/11 / Pzi: promulg / E: fr promulguer lat promulgare] (Jur) 1 (C. i. proiecte de legi decrete hotarari etc. ale unor state) A da caracter executoriu dupa votarea in parlament atestand oficial existentza prin publicare. 2 (Pex; c. i. proiecte de legi decrete hotarari etc. ale unor state) A face sa intre in vigoare.

PROMULGÁ promúlg vb. I. Tranz. A publica (o lege o conventzie etc.) in organul oficial al statului cu formele cerute. Pravilniceasca condica a domnului Alexandru Ioan Ipsilantvoievod cea dintii schitza de condica civila promulgata oficial in principatul Rominiei. ODOBESCU S. I 272. ◊ Refl. pas. Legea noastra rurala sa promulgat la 14 august 1864. I. IONESCU M. 154.

PROMULGÁ vb. I. tr. A publica in organul oficial al statului cu formele legale cerute o lege un decret etc. care intra in vigoare din acel moment. [P.i. promúlg. / < lat. promulgare cf. fr. promulguer].

PROMULGÁ vb. tr. a da caracter executoriu prin publicarea in organul oficial al statului a unui proiect de lege adoptat de forul legislativ. (< fr. promulguer lat. promulgare)

A PROMULGÁ promúlg tranz. jur. (legi conventzii etc.) A aduce la cunoshtintza publica cu titlul de document executoriu. /<fr. promulguer lat. promulgare

promulgà v. a publica o lege cu formele cerute.

*promúlg a á v. tr. (lat. promulgare var. din provulgare a publica a da in public d. vulgus vulg popor). Public oficial o lege noŭa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

promulgá (a ~) vb. ind. prez. 3 promúlga

promulgá vb. ind. prez. 1 sg. promúlg 3 sg. shi pl. promúlga

Intrare: promulga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • promulga
  • promulgare
  • promulgat
  • promulgatu‑
  • promulgand
  • promulgandu‑
 singular plural
  • promulga
  • promulgatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • promulg
 (sa)
  • promulg
  • promulgam
  • promulgai
  • promulgasem
a II-a (tu)
  • promulgi
 (sa)
  • promulgi
  • promulgai
  • promulgashi
  • promulgaseshi
a III-a (el, ea)
  • promulga
 (sa)
  • promulge
  • promulga
  • promulga
  • promulgase
plural I (noi)
  • promulgam
 (sa)
  • promulgam
  • promulgam
  • promulgaram
  • promulgaseram
  • promulgasem
a II-a (voi)
  • promulgatzi
 (sa)
  • promulgatzi
  • promulgatzi
  • promulgaratzi
  • promulgaseratzi
  • promulgasetzi
a III-a (ei, ele)
  • promulga
 (sa)
  • promulge
  • promulgau
  • promulgara
  • promulgasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

promulga, promulgverb

  • 1. A da caracter executoriu unei legi atestandui oficial existentza. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pravilniceasca condica a domnului Alexandru Ioan Ipsilantvoievod cea dintii schitza de condica civila promulgata oficial in principatul Rominiei. ODOBESCU S. I 272. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Legea noastra rurala sa promulgat la 14 august 1864. I. IONESCU M. 154. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.