O definiție pentru procambiu (pl. -uri)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROCÁMBIU s. n. țesut meristematic primar, din celule alungite, care dă naștere țesutului conducător. (< lat., fr. procambium)
Intrare: procambiu (pl. -uri)
procambiu (pl. -uri) substantiv neutru
| substantiv neutru (N49) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)