președinte, ~ă smf [At: LAURIAN, M. III, 13 / V: (înv) ~den~ / Pl: ~nți, ~ / E: fr président, lat praesidens, -ntis] 1 Persoană care conduce un organ de stat sau obștesc, o organizație ori o asociație, o societate Si: (asr) prezident, (îrg) pezeș, (îvr) predstatel. 2 Persoană care conduce dezbaterile unei ședințe, lucrările unei comisii. 3 Persoană care conduce un stat. 4 Persoană care conduce o provincie. 5 Titlu oficial pentru șeful statului în unele republici Si: (asr) prezident (2).

PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o organizație de masă, o asociație, o societate etc., fiind în fruntea comitetului de conducere al acestora. Președintele ei [al Societății literare] a fost în tot timpul poetul Iancu Văcărescu. GHICA, S. A. 149. Președinte de onoare v. onoare. 2. Persoană care conduce dezbaterile unei ședințe, adunări, comisii. Ce autor ați preparat dumneavoastră la limba latină, domnule? l-a întrebat cu politeță exagerată domnul președinte. SADOVEANU, E. 163. ◊ Președinte de vîrstă v. vîrstă. 3. Denumire oficială a conducătorului anumitor republici.

PREȘEDÍNTE s.m. și f. Cel care prezidează o adunare, un tribunal, o societate etc. ♦ Cel care prezidează un examen, susținerea unei teze etc. ♦ Titlu dat șefului statului în unele republici. [Cf. fr. président, it. presidente < lat. praesidens].

PREȘEDÍNTE, -Ă s. m. f. 1. cel care prezidează o adunare, un tribunal, o organizație de masă; prezident. ◊ cel care conduce dezbaterile unei ședințe, unei comisii etc. 2. șeful statului în unele republici. (după fr. président, lat. praesidens)

PREȘEDÍNTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană care stă în fruntea unui organ de conducere (economic, social, sportiv etc.). 2) Conducător al unei țări cu formă republicană de guvernământ; șef al statului; prezident. 3) Persoană care prezidează (o adunare, o ședință etc.). /<fr. président, lat. praesidens, ~ntis

președinte m. V. prezident.

*președínte, -ințíe, V. prezident, -ență.

ex-președinte sm [At: DL / Pl: ~nți / E: ex- + președinte] Fost președinte.

președente sm vz președinte

președínte-diréctor genéral s. m. Președinte care îndeplinește funcția de director general ◊ „Președintele-director general al societății producătoare de filme Gaumont, Jean Leduc, a înmânat «Legiunea de onoare» celebrei actrițe Michèle Morgan.” Cont. 14 III 69 p. 10. ◊ „Acuzatul principal J.V.R. președinte-director general al societății «Matesa» este pasibil [...] de o pedeapsă de 1290 ani închisoare.” Cont. 12 IV 74 p. 10 (din președinte + director general, după fr. président-directeur général; DMN 1966)

*prezidént, -ă s. (lat. praesidens, -sidéntis. V. rezident). Cel care prezidează o adunare. S. m. Șefu uneĭ republicĭ. S. f. Acea care prezidează o adunare. Soția unuĭ șef de republică. – Fals președinte și -intă!

președínte s. m., pl. președínți

președínte s. m., pl. președínți

președinte.

PREȘEDÍNTE s. (astăzi rar) prezident, (înv. și reg.) prezeș. (~ al unei adunări.)

PREȘEDINTE s. (astăzi rar) prezident, (înv. și reg.) prezeș. (~ al unei adunări.)

președínte (președínți), s. m. – Persoană care conduce o instituție, un organ, o adunare etc.; șef de stat. – Var. prezident. Lat. praesidentem (sec. XIX), var. ca fr. président. – Der. preșidenție (var. prezidenție), s. f.; preșidențial. adj.; prezida, vb., din fr. présider.