opțiuni
  • info

10 definiții pentru prerupe

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

prerupe v vz prerumpe

PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (învechit) A face să înceteze pentru moment, a întrerupe. Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG.

PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (Înv.) A întrerupe. – Lat lit. praerumpere.

prerumpe vt [At: PANN, P. V. I, 8/15 / V: prerupe / Pzi: prerump / E: lat praerumpere] (Înv) A întrerupe vorbirea cuiva.

prerumpe v. a întrerupe: prerumpând cuvântul, zise cu mirare PANN.

*întrerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (fr. interrompre, lat. interrúmpere). Rup continuitatea unuĭ lucru, opresc cursu: a întrerupe un curent electric, relațiunile cu cineva. Taĭ vorba: unu din mulțime îl întrerupse pe orator. – Vechĭ prerup.

prerúp, -rúpt, a -rúpe v. tr. (lat. prae-rúmpere, a rupe în ainte, a tăĭa). Vechĭ. Întrerup.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRERÚMPE vb. v. întrerupe.

prerumpe vb. v. ÎNTRERUPE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

PRERÚPE, prerúp, vb. III. Tranz. (Înv. și în Trans. de Sud) A întrerupe. (din rupe sau din lat. praerumpere)

Intrare: prerupe
verb (VT657)
Surse flexiune: DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prerupe
  • prerupere
  • prerupt
  • preruptu‑
  • prerupând
  • prerupându‑
 singular plural
  • prerupe
  • prerupeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prerup
 (să)
  • prerup
  • prerupeam
  • prerupsei
  • prerupsesem
a II-a (tu)
  • prerupi
 (să)
  • prerupi
  • prerupeai
  • prerupseși
  • prerupseseși
a III-a (el, ea)
  • prerupe
 (să)
  • prerupă
  • prerupea
  • prerupse
  • prerupsese
plural I (noi)
  • prerupem
 (să)
  • prerupem
  • prerupeam
  • prerupserăm
  • prerupseserăm
  • prerupsesem
a II-a (voi)
  • prerupeți
 (să)
  • prerupeți
  • prerupeați
  • prerupserăți
  • prerupseserăți
  • prerupseseți
a III-a (ei, ele)
  • prerup
 (să)
  • prerupă
  • prerupeau
  • prerupseră
  • prerupseseră
verb (VT657.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prerumpe
  • prerumpere
  • prerumpt
  • prerumt
  • prerumptu‑
  • prerumtu‑
  • prerumpând
  • prerumpându‑
 singular plural
  • prerumpe
  • prerumpeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prerump
 (să)
  • prerump
  • prerumpeam
  • prerumpsei
  • prerumsei
  • prerumpsesem
  • prerumsesem
a II-a (tu)
  • prerumpi
 (să)
  • prerumpi
  • prerumpeai
  • prerumpseși
  • prerumseși
  • prerumpseseși
  • prerumseseși
a III-a (el, ea)
  • prerumpe
 (să)
  • prerumpă
  • prerumpea
  • prerumpse
  • prerumse
  • prerumpsese
  • prerumsese
plural I (noi)
  • prerumpem
 (să)
  • prerumpem
  • prerumpeam
  • prerumpserăm
  • prerumserăm
  • prerumpseserăm
  • prerumpsesem
  • prerumseserăm
  • prerumsesem
a II-a (voi)
  • prerumpeți
 (să)
  • prerumpeți
  • prerumpeați
  • prerumpserăți
  • prerumserăți
  • prerumpseserăți
  • prerumpseseți
  • prerumseserăți
  • prerumseseți
a III-a (ei, ele)
  • prerump
 (să)
  • prerumpă
  • prerumpeau
  • prerumpseră
  • prerumseră
  • prerumpseseră
  • prerumseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prerupe, prerupverb

  • 1. învechit A face să înceteze pentru moment. DLRLC
    sinonime: întrerupe
    • format_quote Prerupînd cuvîntul [craiului] zise cu mirare. PANN, la TDRG. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.