prelungi [At: (a. 1703) FN 140 / V: (înv) preal~, prol~, (cscj) ~ga / Pzi: ~ngesc / E: prelung] 1-2 vtr (A face să dureze sau) a dura mai mult timp Si: a se lungi. 3 vt (Înv) A amâna îndeplinirea unei obligații sau realizarea unui lucru propus. 4 vt A face să aștepte. 5 (Spc) A amâna un termen, o scadență etc. 6 vt A îndeplini formele legale pentru a fi în continuare valabil. 7 vt A dispune să se prelungească valabilitatea. 8 vr (Înv; d. noțiuni de timp) A trece. 9-10 vtr A (se) întinde mai departe, în spațiu Si: a (se) lungi.

PRELUNGÍ, prelungesc, vb. IV. Refl. A se face mai lung, a se lungi, a se întinde (în spațiu sau în timp). În clipa aceea izbucni o bătaie de săneață ș-un clocot de ecouri se prelungi pînă departe. SADOVEANU, O. VII 38. În mijlocul pădurii este-o poiană lungă. La capătu-i din dreapta se prelungește-o strungă. ALECSANDRI, P. III 214. Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate; Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc. ALEXANDRESCU, P. 130. ◊ Refl. pas. Conversația se prelungi și ajunse mai puțin interesantă. IBRĂILEANU, A. 153. ♦ Tranz. A mări durata (unei activități, a unui timp de concediu etc.); a face să dureze mai mult. Să-l roage să-i prelungească concediul. GALACTION, O. I 139. Dridri... se văzu nevoită a improviza cîteva fraze pentru ca să-și prelungească rolul. ALECSANDRI, O. P. 136.

A PRELUNGÍ ~ésc tranz. 1) A face să se prelungească. 2) (termene, scadențe) A face să dureze mai mult; a lungi. /Din prelung

A SE PRELUNGÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) A se lungi în continuare (în spațiu); a se întinde mai departe. 2) A-și urma cursul fără a se întrerupe; a se desfășura mai departe (în timp); a continua; a ține; a dura. /Din prelung

prelungì v. 1. a face mai lung în întindere: a prelungi o grădină; 2. fig. a face să dureze mai mult timp: a prelungi un concediu.

prealungi v vz prelungi

prelunga v vz prelungi

prolungi v vz prelungi

prelungésc v. tr. (pre- și lungesc). Lungesc, fac maĭ lung în spațiŭ saŭ timp: a prelungi o stradă, o ședință, o vacanță, un discurs, vĭața. V. prescurtez.

prelungí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prelungésc, imperf. 3 sg. prelungeá; conj. prez. 3 să prelungeáscă

prelungí vb. → lungi

PRELUNGÍ vb. 1. v. alungi. 2. v. întinde. 3. v. continua. 4. v. lungi. 5. v. continua. 6. a amâna, a păsui, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.) 7. a înnoi. (Și-a ~ abonamentul.)

PRELUNGÍ vb. v. întârzia, lungi, scurge, tărăgăna, tergiversa, trece, trena.

PRELUNGI vb. 1. a (se) alungi, a (se) întinde, a (se) lungi. (Ceva care se ~ în afară.) 2. a se întinde, a se lungi, a ține. (Șirul se ~ pînă departe.) 3. a (se) continua, a (se) întinde, a (se) lungi. (Drumul se ~ pînă la pădure.) 4.. a (se) lungi, a (se) mări. (Ziua s-a ~.) 5. a continua, a (se) întinde, a (se) lungi, a ține. (Petrecerea s-a ~ pînă a doua zi.) 6. a amîna, a păsui, (înv. și reg.) a muta. (I-a ~ scadența.) 7. a înnoi. (Și-a ~ abonamentul.)

prelungi vb. v. ÎNTÎRZIA. LUNGI. SCURGE. TĂRĂGĂNA. TERGIVERSA. TRECE. TRENA.

A prelungi ≠ a scurta