POTLÓG potloage s. n. Bucata de piele cu care se carpeshte incaltzamintea; petic. Din bg. sb. podlog.

potlog [At: (a. 17261733) N. A. BOGDAN C. M. 159 / V: (irg) plotog sm sn podlog (reg) plocog plotoaga sf poclon sn polog sn porlog sn potloaga sf / Pl: ~oge / E: bg подлога] 1 sn (Pop) Bucata de piele groasa de proasta calitate cu care se carpeshte incaltzamintea sau talpa incaltzamintei. 2 sn (Pop) Bucata de piele proasta veche rupta uscata de la incaltzaminte. 3 sn (Pop; pgn) Petic. 4 sn (Pop) Bucata. 5 sn (Inv; ie) Ai pune (cuiva) ~ pe nas A dojeni pe cineva. 6 sn (Inv; iae) A face de rushine pe cineva. 7 sn (Reg; ie) A nu avea porlog pe nas A nu avea rushine. 8 sn (Reg; iae) Ashi permite prea mult. 9 sn (Reg; ie) Ashi pune plotog pe gura Ashi impune sa taca. 10 sn (Reg) Obiect de imbracaminte de incaltzaminte etc. vechi uzat stricat zdrentzuit Si: ruptura vechitura. 11 av (Reg) Foarte rupt Si: zdrentzuit. 12 av (Reg if plotog) Foarte gros. 13 av (Reg) Foarte indesat. 14 av (Reg) Ingramadit unul in altul. 15 sn (Reg; if porlog) Piele ingroshata care o au caii sub genunchiul picioarelor din spate shi deasupra genunchiului picioarelor din fatza. 16 sf (Trs; if plotoaga) Ochelari pentru cai. 17 sn (Mol; Buc) Botnitza cu cuie care se pune vitzeilor pentru a nu putea suge. 18 sn (Reg) Epitet dat unui cal slab shi batran. 19 sm (Pop) Persoana decazuta fizic shi moral Si: cazatura. 20 sf (Pop; spc) Prostituata. 21 sm (Pop) Om ticalos netrebnic. 22 sn (Reg; if porlog) Trasnaie. 23 sn (Trs; Olt) Unealta rudimentara facuta dintro bucata uzata de piele de oaie folosita la varuitul caselor de pamant. 24 sn (Ban; Trs; shis plotogu dinainte) Cozonac. 25 sn (Reg) Unealta pentru tors nedefinita mai indeaproape.

POTLÓG potloage s. n. Bucata de piele cu care se carpeshte incaltzamintea; petic. Din bg. scr. podlog.

POTLÓG potloage s. n. Bucata (veche) de piele petic cu care se cirpeshte incaltzamintea. Mosh Ionitza traia din potloagele care le punea incaltzamintei oamenilor din mahala. PAS Z. I 197. Ii pui potlog [opincii] Ma duc la joc SHi tot strig o data hop! SHEZ. V 15. Varianta: plotóg s. n.

POTLÓG ~oáge n. Petic de piele cu care se carpeshte incaltzamintea. /<sb. podlog

potlog n. bucata de piele pentru dresul incaltzamintelor: ori tzioiu pune vr’un potlog PANN. [Serb. PODLOG talpa (lit. ce se pune dedesupt)].

potlóg n. pl. oage (vsl. podŭlogŭ pus dedesupt d. podŭ dedesupt shi ložiti a pune bg. podlog potlog bucata adaugata sirb. podlog podloga baza scaunel talpa rus. podlóg frauda pretext. V. dir pir po shi zalog). Bucata de pele cu care se cirpeshte talpa incaltzamintelor (V. taban). Pele saŭ zdreantza aruncata: caliciĭ cautaŭ potloage pin gunoĭ. SHi plotóg (Olt. Trans.) shi porlog (Munt. Trans.).

plocog sn vz potlog

plotoaga sf vz potlog

plotog sm sn vz potlog^[1] corectata

poclog^[1] sn vz potlog

poclon³ sn vz potlog

podlog sn vz potlog

polog³ sn vz potlog

porlog¹ sn vz potlog

potloaga sf vz potlog

PLOTÓG s. n. V. potlog.

plotóg V. potlog.

potloága (oa dift.) f. pl. e (d. potlog). Est. Pop. Epitet injurios uneĭ femeĭ.

potlóg (potlog) s. n. pl. potloáge

potlóg s. n. (sil. tlog) pl. potloáge

potlog

potlog loage.

POTLÓG s. (reg.) talpig. (~ pentru carpit opincile.)

POTLOG s. (reg.) talpig. (~ pentru cirpit opincile.)

potlóg (potloáge) s. n. 1. Petic bucata de piele sau de talpa pentru cirpit. 2. Bucata de piele in general. Var. plotog plotoaga potloaga. Megl. pulog. Sl. podŭlogŭ (Miklosich Slaw. Elem. 38; Miklosich Lexicon 599; Cihac II 281; Conev 85) cf. bg. sb. cr. podlog. Der. potlogar s. m. (Trans. cirpaci golan borfash sharlatan; shmecher hotz) pentru al carui semantism cf. papugiuincaltza potcovi; potlogari vb. (a pungashi); potlogarie s. f. (pungashie); potlogaresc adj. (de potlogar); potlogarit s. n. (hotzie).

potlóg potloage s.n. Bucata de piele de opinca (Bud 1908); petic. Din bg. scr. podlog (DEX); din sl. podŭlogŭ „pus dedesupt” (SHaineanu Scriban; Miklosich Cihac Conev cf. DER).

potlóg potloage s.n. Bucata de piele de opinca (Bud 1908); petic. Din sl. podŭlogŭ cf. bg. srb. podlog (DER).

porlóg porloaga (parlog) s.f. (reg.) Opinca gaurita in talpa: „Sie cata ce porlog / Tat imi cata sa ma rog” (Papahagi 1925: 173; Deseshti). Var. a lui potlog (< bg. potloga) (MDA).

potloaga potloage s. f. (reg.) 1. prostituata. 2. femeie imorala. 3. femeie decazuta; vagaboanda.