opțiuni
  • info

9 definiții pentru postpune

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSTPÚNE, postpún, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).

POSTPÚNE, postpún, vb. III. Tranz. (Lingv.) A folosi postpunerea. – Din fr. postposer (după pune).

postpune vt [At: STAMATI, D. / Pzi: postpun / E: post1- + pune (după fr postposer)] 1 A pune, a așeza după. 2 (Grm; spc) A plasa anumite cuvinte cu rol de determinant în frază după părțile de vorbire pe care le determină.

POSTPÚNE, postpún, vb. III. Tranz. (Lingv.; cu privire la particule, la sufixe etc.) A pune, a așeza la sfîrșitul cuvîntului.

POSTPÚNE vb. III.tr. A folosi procedeul postpunerii. [P.i. postpún. / după fr. postposer].

POSTPÚNE vb. tr. a folosi procedeul postpunerii. (după fr. postposer)

A POSTPÚNE postpún tranz. lingv. (morfeme, cuvinte sau propoziții) A plasa în urma unei alte unități de același fel. /post- + a pune

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

postpúne (a ~) (post-pu-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpún, 2 sg. postpúi, 1 pl. postpúnem; conj. prez. 3 să postpúnă; ger. postpunấnd; part. postpús

postpúne vb. (sil. mf. post-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. postpún, 1 pl. postpúnem; conj. prez. 3 sg. și pl. postpúnă; part. postpús

postpun.

Intrare: postpune
  • silabație: post-pu-ne info
verb (VT637)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • postpune
  • postpunere
  • postpus
  • postpusu‑
  • postpunând
  • postpunându‑
 singular plural
  • postpune
  • postpuneți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • postpun
 (să)
  • postpun
  • postpuneam
  • postpusei
  • postpusesem
a II-a (tu)
  • postpui
 (să)
  • postpui
  • postpuneai
  • postpuseși
  • postpuseseși
a III-a (el, ea)
  • postpune
 (să)
  • postpună
  • postpuie
  • postpunea
  • postpuse
  • postpusese
plural I (noi)
  • postpunem
 (să)
  • postpunem
  • postpuneam
  • postpuserăm
  • postpuseserăm
  • postpusesem
a II-a (voi)
  • postpuneți
 (să)
  • postpuneți
  • postpuneați
  • postpuserăți
  • postpuseserăți
  • postpuseseți
a III-a (ei, ele)
  • postpun
 (să)
  • postpună
  • postpuie
  • postpuneau
  • postpuseră
  • postpuseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

postpune, postpunverb

  • 1. lingvistică A folosi postpunerea. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.