POSTÁTĂ, postate, s. f. 1. (Reg.) Porțiune de pământ cultivat, lucrată de unul sau mai mulți lucrători (într-un anumit timp). ♦ Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucată de drum; distanță. [Var.: (reg.) postáță s. f.] – Din sl. postatĩ.

postată sf [At: LB / V: ~te, ~ață, ~ație / Pl: ~te, ~tăți / E: bg постат, srb postat] (Reg) 1 Porțiune dintr-o suprafață de pământ cultivat, pe care o prășește, o seceră, o cosește etc. manual unul sau mai mulți lucrători într-un anumit interval de timp Si: (îrg) obraț, (reg) palancă¹, părtal. 2 (Rar) Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii Si: parchet. 3 (Rar) Strat de legume sau de flori. 4 Fâșie îngustă de pământ, nelucrat, servind drept limită între două ogoare Si: (reg) hat, răzor¹. 5 (Adesea cu determinările „bună”, „bunicică”) Bucată de drum. 6 Distanță. 7 Cantitate de iarbă tăiată cu coasa Si: pală¹.

POSTÁTĂ, postate, s. f. 1. Porțiune dintr-un teren cultivat, lucrată de unul sau mai mulți lucrători (într-un anumit timp). ♦ Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii. ♦ Strat de legume sau de flori. 2. (Pop.) Bucată de drum; distanță. [Var.: (reg.) postáță s. f.] – Din sl. postatĩ.

POSTÁTĂ, postate, s. f. (Și în forma postață) Porțiune dintr-un pămînt cultivat, pe care o lucrează un lucrător sau un grup de lucrători într-un anumit timp. Ajunseseră la hat cu întîia postată, taman cînd răsărea soarele. CAMILAR, N. II 383. Cînd postata o gătai, Pusei secera-n pămînt Și ieșii în deal la vînt. HODOȘ, P. P. 143. ♦ Porțiune dintr-o pădure de unde se taie copacii. Îi arată o postață de pădure. – Uite Tudore, copacii ăștia să mi-i tai și să mi-i cureți. STANCU, D. 142. ♦ Strat (de legume, de flori). Hulub mai zăbovi prin grădină. Trecu printre postatele de răsaduri. V. ROM. februarie 1953, 67. ♦ Distanță, bucată de drum. Își ridicase cele patru odăi, pătulele și grajdul cel mare departe de sat, la o bună postață de drum. CAMIL PETRESCU, O. I 70. Acu du-te și tu... că ai o postată bună pînă acasă. REBREANU, I. 31. Și mai mergînd ei o postată, numai iată Harap-Alb vede altă minunăție și mai mare. CREANGĂ, P. 241. – Variantă: (Munt., Olt.) postáță, postăți, s. f.

POSTÁTĂ ~e f. 1) Bucată de teren (care a fost sau urmează să fie lucrată). 2) Parte dintr-un drum (care a fost sau trebuie să fie parcursă). /<sl. postati

postată f. 1. partea cât taie cosașul dintr’o dătătură; 2. fig. distanță mică: nicio postată de pământ nu fu ridicată ISP. și mai mergând ei o postată CR. [Serb. POSTAT, șir de cosași].

postátă f., pl. e și ățĭ (vsl. postatĭ, sîrb. postat, parte d. postaviti, a așeza. V. postav). Mold. Trans. Întindere de pămînt (socotit în lat) la cosit, la semănat ș. a. Distanță nehotărîtă: calu se opintea, ĭuțea pașiĭ cîte o postată bună, pe urmă se oprea (Rebr. 2, 79). În Trans. postate, pl. ățĭ. În Mold. sud și Munt. (Ch. N. I 13), postață (din pl. ățĭ), în Ml. -áție. V. obraț.

postate sf vz postată

postață sf vz postată

postație sf vz postată

!postátă/postáță (reg.) s. f., g.-d. art. postátei/postắții; pl. postáte/postắți

postátă s. f., pl. postáte

!postață (silv.) s. f., g.-d. art. postății; pl. postăți

POSTÁTĂ s. (AGRIC.) (prin Olt.) tarla.

POSTÁTĂ s. v. brazdă, bucată, distanță, interval, răzor, strat.

POSTATĂ s. (AGRIC.) (prin Olt.) tarla.

postată s. v. BRAZDĂ. BUCATĂ. DISTANȚĂ. INTERVAL. RĂZOR. STRAT.

postátă (postáte), s. f. – 1. Polog. – 2. Porțiune de teren. Sl. postatĭ „parte” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 72).

postátă, postate, postăți, s.f. – Bucată dintr-o suprafață de teren cultivat, pe care o sapă, o seceră, o cosește unul sau mai mulți oameni, într-un interval de timp (de regulă, o zi): „Până-i mere-a secera / Ce postată ni-i lua” (Bilțiu, 1990: 108). – Din sl. postatĭ „parte” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX).

postátă, postate, postăți, s.f. – Bucată dintr-o suprafață de teren cultivat pe care o sapă, o seceră, o cosește unul sau mai mulți oameni, într-un interval de timp (de regulă, o zi): „Până-i mere-a secera / Ce postată ni-i lua” (Bilțiu 1990: 108). – Din sl. postatĭ „parte”.