PORTOCALÍU ÍE portocalii adj. s. n. 1. Adj. De culoarea portocalei¹ (1) coapte; galbenroshiatic oranj. 2. S. n. Culoare portocalie (1) (a doua din spectrul solar). Portocala¹ + suf. iu.

portocaliu ~ie [At: PANN E. II 11/8 / V: (reg) potric~ potro~ / Pl: ~ii / E: portocala + iu] 1 sn Culoare fundamentala a spectrului luminii situata intre roshu shi galben Si: (irg) naramzat narangiu paratic (frm) oranj. 2 a De culoarea portocalei (1) Si: (irg) naramzat narangiu paratic (frm) oranj.

PORTOCALÍU ÍE portocalii adj. s. n. 1. Adj. De culoarea portocalei¹ (1) coapte; galbenroshiatic oranj. 2. S. n. Culoare galbenaroshiatica (a doua din spectrul solar). Portocala¹ + suf. iu.

PORTOCALÍU ÍE portocalii adj. Galbenroshiatic de culoarea portocalei. Dincolo de mal intrun smirc umblau cu pashi rari cocostirci cu pliscuri portocalii. SADOVEANU O. VIII 124. Noaptea ishi despletea shuvitzele de neguri pina ce luna plina portocalie ishi arata fatza prin zdrentzele norilor poleitzi. BART E. 316. Sus pe cer se vede soarele portocaliu absolut rotund cind mai stralucitor cind mai opac. CARAGIALE O. VII 96. ♦ (Substantivat n. sg.) Culoare galbenroshiatica (a doua din spectrul solar intre roshu shi galben).

portocalíu² s. n. art. portocalíul

portocalíu s. n. art. portocalíul

portocaliu

cirmiziu portocaliu tuciuriu etc. Numele de culori formate cu sufixul iu ar putea fi explicate in romaneshte: galbui verziu etc. (vezi Fulvia Ciobanii SMFC VI p. 75). Dar cind radicalul este turcesc pare mai probabila formarea in turceshte. DA porneshte pentru cirmiziu de la tc. kirmizi pe cind DLRM atit de neincrezator de obicei in facultatea limbii noastre de a forma cuvinte: din elemente moshtenite din latineshte explica indraznetz pe cirmiziu din rom. cirmiz + suf. iu. Tot asha portocaliu e explicat de DLRM prin portocala + iu (la fel Cioranescu) deshi πορτοϰαλλύς exista in greceshte. Evident sigurantza absoluta nu putem avea dar mi se pare mai probabil imprumutul mai ales daca tzinem seama de faptul k in trecut portocala nu putea fi prea raspindita la noi. Liliachiu e explicat de DA DLRM shi Cioranescu prin gr. λουλάϰι desigur aici explicatzia prin romana e jenata de finala chiu nu ciu totushi CADE shi DE care nu dau nici o etimologie par a lasa sa se intzeleaga k formatzia e romaneasca. Sigur TDRG face apel la tc. leyliki. Pe tuciuriu DLRM il explica de la pluralul tuciuri (dar cine shi pentru ce ar fi intrebuintzat pluralul in mod obishnuit?). Nar mai fi ramas decit sa explice shi pe plumburiu prin pluralul plumburi dar pasul acesta nu la facut ci a notat plumb + suf. uriu. Un asemenea sufix exista: de la alb sa format alboare shi de la acesta alburiu care a fost intzeles k derivat de la alb; dupa acest model sa putut forma shi plumburiu. de la plumb shi tuciuriu de la tuci fara sa fie nevoie sa pornim de la plural. (Vezi Theodor Hristea Probleme de etimologie Bucureshti 1968 p. 53.) Faptul acesta imi da curaj sa incerc o explicatzie pentru cafeniu explicat in DA (urmat de DLRM) prin cafea influentzat de castaniu; dar acesta din urma nu poate fi considerat prea vechi castanul nefiind familiar pentru romani in secolele trecute. Ash fi fost dispus sa vad aici o modificare a temei cafeni pentru cafe porninduse de la cafenea (baza acestuia in turca este un compus cu kane „casa”). Mai curind insa ma gindesc la influentza lui galbeniu care e in paralela cu galbiu galbui. Cafeniu la rindul lui va fi influentzat pe cacaniu cum propune CADE; cuvintul e inregistrat shi de Udrescu; in orice caz e cunoscut in Muntenia in graiurile familiare. Dar atunci ar trebui atras in discutzie shi cacanar care DA il explica neconvingator k disimilat din arar.