pominoc sn [At: VARLAAM C. 418 / Pl: ~oace / E: slv поминнокъ] 1 (Inv) Dar facut unei persoane care itzi face un serviciu unui superior etc. 2 (Inv) Ofranda adusa divinitatzii. 3 (Mar) Dar adus de catre nuntashi mirelui sau miresei.

POMINOC s.n. (Mold.) Dar ofranda (oferita divinitatzii). A: Dusara doaua turtureale ... pominoc preutului. VARLAAM. Ducind cu sine mare pominoace de agonisitele sale. DVS 15^r. Ashea trebuie sa facem shi noi creshtinii cind ducem prescurea shi pominocul nostru la svinta beseareca. CRON. 1689 49^v; cf. DOSOFTEI PS.; CANTEMIR IST.; CRON. 1707 45^v CANTEMIR HR.; CRON. 1732 38^r. // C: Asha trebuie sa facem shi noi creshtinii cind ducem prescurea si pominocul la sfinta beseareca. CRON. ante 1730 75^v. Etimologie: sl. pominnokŭ. Vezi shi pominoci. Cf. c o m i n d a r e (1).

pominóc n. pl. oace (vsl. pominŭkŭ nokŭ). L. V. Dar prinos pomana.

pominóc pominoáce s.n. 1. dar facut unei persoane care itzi face un serviciu unui superior etc.; ofranda adusa divinitatzii. 2. (reg.) dar adus de catre nuntashi mirelui sau miresei.

pominóc s.n. (reg.) Cadou (simbolic) de nunta (Dancush 1986). „TZuica shi colaci impletitzi shi impodobitzi cu frunze de stejar cu flori shi pasari din aluat mai nou shi dulciuri: daruri la nunta” (Faiciuc 1998: 125). Din vsl. pomninokǔ (Scriban MDA).

pominóc s.n. Cadou (simbolic) de nunta (Dancush 1986). „TZuica shi colaci impletitzi shi impodobitzi cu frunze de stejar cu flori shi pasari din aluat mai nou shi dulciuri: daruri la nunta” (Faiciuc 1998: 125). Din sl. pomninokǔ (MDA).