optziuni
  • info

12 definitzii pentru pomet (fructe)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

POMÉT2 pometuri s. n. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Multzime de fructe; diverse varietatzi de fructe. Poama + suf. et.

POMÉT2 pometuri s. n. (La pl. sau la sg. cu sens colectiv) Multzime de fructe; diverse varietatzi de fructe. Poama + suf. et.

pomet2 sn [At: PRAV. 82 / Pl: ~uri (inv sm) ~etzi / E: poama + et] (Csc) 1 Multzime de fructe. 2 Varietatzi de fructe. 3 Recolta de fructe.

POMÉT pometuri s. n. 1. Gradina sau livada cu pomi; (cu sens colectiv) multzime de pomi. Cind... am gasit verdeatza pomet shi apa cind am vazut incintatoarea priveala ce se intinde de pe virful muntelui acestui am uitat toata osteneala suitului. NEGRUZZI S. I 317. 2. (La pl.) Multzime de poame; fructe felurite. Dupa cina batrina a curatzit masa a adus pometuri uscaturi shi bautura shi sa dus lasindui singuri. CARAGIALE P. 153. Pometuri dulcetzuri shi alte mincari. PANN la TDRG. Pl. shi: (rar) pomete (EMINESCU N. 56). Varianta: pomat (SBIERA P. 34) s. n.

POMÉT2 ~uri n. (cu sens colectiv) Multzime de fructe (felurite). /poama + suf. ~et

pomet n. 1. feluri de poame; 2. gradina de poame. [Lat. POMETUM].

2) pomét n. pl. urĭ (d. poama). Mare cantitate de poame: era mult pomet. Multe felurĭ de poame: cite pometurĭ! In nord pomat pl. urĭ.

1) pomét n. pl. e (d. pom saŭ lat. pométum). Gradina de pomĭ livada. In nord pomat pl. ete.

POMẮT s. n. v. pomet.

pomat V. pomet.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

pomét (livada multzime de pomi/de fructe) s. n. pl. pométuri

pomét s. n. pl. pométuri

pomet turi (gradini de pomi) shi tzi (umerii obrazului).

Intrare: pomet (fructe)
pomet1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomet
  • pometul
  • pometu‑
plural
  • pometuri
  • pometurile
genitiv-dativ singular
  • pomet
  • pometului
plural
  • pometuri
  • pometurilor
vocativ singular —
plural —
pomet2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomet
  • pometul
  • pometu‑
plural
  • pomete
  • pometele
genitiv-dativ singular
  • pomet
  • pometului
plural
  • pomete
  • pometelor
vocativ singular —
plural —
pomat1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomat
  • pomatul
  • pomatu‑
plural
  • pomaturi
  • pomaturile
genitiv-dativ singular
  • pomat
  • pomatului
plural
  • pomaturi
  • pomaturilor
vocativ singular —
plural —
pomat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N8)
Surse flexiune: Scriban
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pomat
  • pomatul
  • pomatu‑
plural
  • pomete
  • pometele
genitiv-dativ singular
  • pomat
  • pomatului
plural
  • pomete
  • pometelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

pomet, pometurisubstantiv neutru

  • 1. (la) plural sau (la) singular (cu sens) colectiv Multzime de fructe; diverse varietatzi de fructe. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Dupa cina batrina a curatzit masa a adus pometuri uscaturi shi bautura shi sa dus lasindui singuri. CARAGIALE P. 153. DLRLC
    • format_quote Pometuri dulcetzuri shi alte mincari. PANN la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Poama + sufix et DEX '09 NODEX

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.